Doamne, cât de tulburată este astăzi omenirea!
Lumea a uitat de ceruri şi a alungat iubirea...
Sunt războaie ce distrug şi-aduc spaimă în popoare
Iar în suflete e iarnă... e o iarnă care doare...
Ce s-a întâmplat Părinte? Oare unde am greşit
De ura ne-a-ngenuncheat şi banul ne-a învrăjbit?
Se ridică naţiuni ce stârnesc un nou război
Şi ne-mpinge către hău şi e Doamne, vai de noi...
Ştim că Ţi-am greşit Părinte... mult prea mult Te-am întristat
Fascinaţi de strălucire deseori nu am vegheat
Şi-n spărtură n-a fost nimeni să mai stea pentru popor
Prea puţini s-au mai rugat pentru har şi ajutor...
Se aude-n depărtare plâns de mame şi copii
Şi sirene care urlă... însă Tu le vezi, le ştii...
Ştii că în război sunt prinşi oameni buni, nevinovaţi
Ce mai mijlocesc la Tine pentru cei ce le sunt fraţi...
Unde s-alergăm Părinte când e-atâta tulburare?
Unde să ne-ascundem Doamne de-o furtună aşa mare?
Spune un cuvânt şi cred că la un cuvânt al Tău
Va fi pace... va fi bine căci eşti Domn şi Dumnezeu!

Vulcan-03-03-2026
Mary