Ostaşi neînfricaţi ai mântuirii,
Voi, cei ce staţi de veghe la hotare,
Nu daţi-napoi, căci fii răzvrătirii
Merg înainte, înşelând popoare.

Suntem chemaţi să cucerim pământul
Dar nu cu armele tăioase ale firii,
Ci să luăm ca îndreptar Cuvântul
Ce ne învaţă tainele iubirii.

Să-naintăm 'nainte cu drapelul
Pe care "Adevăr" e scris cu sânge...
În fruntea noastră, să-L avem pe Mielul
Ce prin Iubire totdeauna-nvinge.

Să ne-narmăm cu armele dreptăţii,
Urând făţărnicia şi minciuna,
Şi orice umbră neagră-a răutăţii
Să piară dintre noi pe totdeauna.

Să stăm de veghe-n vremurile grele,
Când bezna nopţii peste noi coboară,
Căci diavolul, căutând să ne înşele,
Șiret adesea printre noi strecoară:

Deşărtăciuni plăcute la vedere,
Ademenindu-i pe cei slabi să cadă,
Iar pe străjeri îi cheamă la tăcere,
Ca răul dintre noi să nu-l mai vadă.

Ostaşi neînfricaţi ai Crucii Sfinte
'Naintea noastră merge Creatorul...
Să nu vă temeţi, mergeţi înainte
Căci Dumnezeu ne e ocrotitorul!

Nu vă lăsaţi învinşi de îndoială,
La dreapta noastră El mereu veghează,
Căci Dumnezeu va scoate la iveală
Pe cei ce dintre noi încă trădează...

Supuneţi-vă Lui cu-ntreaga fiinţă,
Nu mai păstraţi nimic din roada firii,
Vegheaţi ca să rămâneți prin credinţă
Pe Stânca neclintită-a mântuirii.

Chiar dacă azi trăiţi în umilinţă
Şi lumea, la extrema ei vă ţine,
Hristos înseamnă viaţă, biruinţă!
Cu El, nu vom ajunge de ruşine!