Pe lungi cărări de munte-ntr-un sat îndepărtat,
La asfințit de soare, în linişte-a intrat
Un om bătrân ce-o traistă pe umeri o ducea,
Cu-o haină învechită şi-ncins cu o curea.

Avea în traistă-o carte şi-un colţ de pâine-uscată.
Avea însă bătrânul o inimă curată...
O pace fără seamăn citeai pe-a lui făptură,
Căci el purta în minte o sfântă-nvățătură.

Avea privirea blândă şi pasul obosit,
Căci greu a fost tot drumul pe care a venit.
Dar îi citeai pe faţă o sfântă bucurie
Căci el primit-a cinstea să-i fie mărturie

Acelui ce în suflet cu drag el Îl purta,
Vorbind cu vorbe simple despre Iubirea Sa,
Vorbea parcă de lucruri ce nu s-au mai vorbit,
Cum Isus la Golgota fusese răstignit...

Căci s-a jertfit să ierte păcatul omenirii,
S-a coborât din ceruri, din locul nemuririi
S-aducă vestea bună-a salvării pe vecie
Acelor ce păcatul i-a dus în grea robie.

Şi vocea tremurândă, se-ngroapă-ncet în lacrimi
Căci el simţea durerea acelor grele patimi.
Plângea bătrânul simplu dar cu inimă mare,
Privind la cei ce-n grabă se-ndreaptă spre pierzare.

Aceasta este calea îngustă şi curată
Ce a rămas prin vremuri mereu neîntinată...
E calea ce pe vremuri bătrânul a vestit-o
Şi-astfel strămoşii noştrii în inimă-au primit-o.

Adeseori cu jertfe, au dus-o mai departe
Ca să avem noi astăzi de mântuire parte.
Eroii crucii sfinte au fost uitaţi de lume,
Dar sus în cartea vieţii e scris şi a lor nume.

Te văd parcă şi astăzi ca într-un vis, bătrâne,
Căci te-ai jertfit s-ajungă credinţa pânʼ la mine.
Ai dus învăţătura aşa cum ai primit-o,
Însă noi, azi - creştinii - vai, cum am pervertit-o...

Am făcut calea crucii uşoară şi mai lată
Lăsându-ne conştiinţa de nedreptăţi pătată;
Căutăm să-i facem firii pe dulcea ei plăcere,
Dar sufletele noastre suspină de durere.

Să ne trezim, căci astăzi nu-i vremea prea târzie
Şi să ne umplem golul din inima pustie
Cu sfinte adevăruri ce ne-ar schimba viața,
Să n-aşteptăm ca cerul să îşi întoarcă faţa
Şi să ne lase-n voia pornirilor stricate,
Să fim orbiţi de vraja cumplitelor păcate...

În ziua judecății, nu cumva să ne fie
Bătrânul din poveste osândei mărturie.