Azi vin să-mi cer iertare, Doamne,
Cu sufletul plecat și zdrobit,
Căci știu că de atâtea ori în viață
Înaintea Ta am greșit.

Nu am cuvinte de apărare,
Nici fapte bune să le spun,
Ci vin smerit înaintea Ta
Cerând îndurarea Ta acum.

Tu cunoști gândul meu din taină,
Știi pașii mei pe unde-au mers,
Știi lacrima ce-n taină cade
Și dorul ce-l port în piept ascuns.

De multe ori Ți-am dat uitării
Cuvântul sfânt și voia Ta,
Am mers pe drumuri rătăcite
Crezând că pot fără de Tine sta.

Dar sufletul nu și-a găsit odihna,
Nici pacea nu mi-a fost deplină,
Până când iar am înțeles
Că doar în Tine e lumină.

De aceea vin cu pocăință,
Cu inimă smerită vin,
Să-mi speli păcatul și vina
Prin harul Tău deplin.

Curăță-mi mintea de mândrie,
Curăță-mi inima de rău,
Să pot trăi o viață nouă
În ascultare de Cuvântul Tău.

Să nu mai caut slava lumii,
Nici lucruri trecătoare-n vânt,
Ci să doresc neprihănirea
Și viața sfântă pe pământ.

Pune în mine dor de ceruri,
Aprinde dragostea din nou,
Să nu mai fiu un om de ieri,
Ci o făptură nouă.

Când pașii mei vor fi în slăbiciune
Și drumul greu de străbătut,
Ridică-mă cu mâna Ta cea bună
Și nu mă lăsa căzut.

Când voi privi spre viitor
Și teama mă va cuprinde iar,
Adu-mi aminte că sunt al Tău
Și că trăiesc prin al Tău har.

Învață-mă să fiu smerit,
Să nu mă înalț prin gândul meu,
Ci să rămân în ascultare
De voia Ta, o Dumnezeu.

Ajută-mă să fiu lumină
Acolo unde m-ai trimis,
Să spun prin viața mea întreagă
Că Tu ești Domnul meu, Isus.

Iar când voi trece prin încercări
Și lacrimile vor curge greu,
Fă să simt prezența Ta
Mai aproape ca mereu.

La capătul vieții mele,
Când toate se vor sfârși,
Primește-mă în pacea Ta
În slava veșniciei.

Și atunci cu bucurie sfântă
Înaintea Ta voi sta,
Și-Ți voi mulțumi, o Doamne,
Că m-ai iertat și m-ai salvat.