E toamnă iar printre pridvoare

Mă plimb ades printre alei,
Și-mi depăn iar amintiri.
Îmi place-așa mult ca să alerg
Prin toamnele ce mă ajung.

Mergeam spre școală repejor
Prin frunze mari și argintii
Cu un ghiozdan nu prea ușor
Un țânc, visând la visuri vii.

Ningea ușor printre castani
În drumul meu spre școală
Nu știam că ninge printre ani
Cu viața mea, ce fuge-n goană.

E toamnă-n casa părintească
Când pomii-și scutură rodirea
Mă năpădește dragostea de tată
Și-a mamei încă-i vie amintirea.

Ajung așa, pe cărările iubirii
Nostalgic, foșnetul îmi dă-un fior
Prin ploi, cu umbrela amintirii
Mă plimb, prin toamna ploilor de dor.

E toamna scumpă a iubirii
Coboară stele-n suflet cu povești
Prin frunzele ce-mpodobesc azi anii
Rămân culori ce-s vii și le iubești.

E vremea roadelor de toamnă
Și-n curtea vieții azi culeg.
Ce-am semănat în a mea viață
M-aplec s-adun al dragostei șirag.

Mă mângâi cu a gândului izvor
Că-n pragul timpului de iarnă,
Atunci când toate frunzele mor,
E totuși o speranță peste iarnă.

Din nou o primăvară vine
O primăvară a învierii sfinte,
Ce vii sunt pridvoarele de Toamnă
Când știi că după moarte-i Viață.
Simion Ioanăș