Când omul bun deschide gura,
Tu să ți-o închizi și să-l asculți,
Că aur nu e mult pe lume,
Asta orișicine ți-o va spune.
Și oameni înțelepți nu-s mulți,
Cinstiți, smeriți și drepți.

Decât un car de frumusețe,
Mai bine-o lingură de minte.
Frumusețea-i numai amăgire
Dorită-n primul rând de fire,
Pe mulți îi tulbură și-i minte,
E fără valoare între cele sfinte.

Dar mintea bună-i cumpătată,
E harnică și liniștită.
Nu cochetează cu minciuna.
Iar cine-o are, totdeauna,
Îi face viața fericită
Și îl ferește de ispită.

Sfaturile bătrânești,
Înțelepciunea din popor,
Să le-asculți câți ani trăiești,
Vamă lor să nu plătești.
Află-ți pururi ajutor
În înțelepciunea lor.

Că ei tot ce-au învățat
Pe parcursul unei vieți,
Au trăit și-au îndurat.
Deci se cuvine a-i urma.
De-ai trăi cât șapte vieți,
Tot ai încă să înveți.
Amin.
(Luni, 9 noiembrie 2020)