(2 Timotei 2)

În rânduială sfântă sunt chemat,
Ca bun ostaș sub al credinței steag;
Să port războiul sfânt neclătinat,
Și să păzesc porunca cu mult drag.

Nu mă-ncurc din nou în ce-i lumesc,
Nici gândul lumii nu mi-l fac părtaș;
Căci vreau pe Domnul să Îl mulțumesc
Și-n lupta grea să-I fiu un bun ostaș.

Ca luptător, în luptă mă avânt,
Dar nu primesc cununa pe nedrept;
Am legi divine, stau în legământ,
Și rabd cât răsplătirea o aștept.

Nu-i scurtă calea, pasul nu-i ușor,
Se cere trudă, lacrimi pe altar;
Mă întăresc și-L chem în ajutor
Când slăbiciunea cere mai mult har.

Și ca plugar ce seamănă-n ogor,
Aștept să crească rodul din pământ;
Întâi la muncă mă dedic cu dor,
Apoi la roadă mă ridic cântând.

Căci dacă mor cu El, voi și trăi,
De rabd cu El, voi și împărăți;
El credincios rămâne-n veșnicii,
Chiar de eu cad, El nu Se va clinti.

Ostaș și luptător, plugar smerit,
Trei chipuri într-un suflet arzător;
Să țin Cuvântul viu, nebiruit,
Și să-L urmez pe-al meu Stăpânitor.

Dany Căpătan