Mi-am început cândva ucenicia
Căzând zdrobit la poala crucii sfinte.
L-am cunoscut acolo pe Mesia,
Simţind cu-adevărat ce-i părtăşia
Ce-aduce-n suflet pacea, bucuria,
Şi mult dorita dragoste fierbinte.

Ca un Păstor ce caută cu iubire
O oaie ce s-a rătăcit de turmă,
A suferit văzând a mea pornire
Din ceasul cel amar, de rătăcire,
Dar m-a căutat cu zel şi dăruire
Şi m-a găsit în ceasul cel din urmă.

M-a apucat de mână ca un frate
Ce pentru fraţii săi se dăruieşte,
Şi m-a-nvăţat atunci, cu bunătate,
Cum să trăiesc cu mâinile curate
Plin de iubire, pace şi dreptate,
Aşa cum Tatăl nostru ne doreşte.

Mi-a spus cu vocea Lui blândă, duioasă,
Cum pot să dobândesc statornicia,
Cum pot trăi o viaţă-armonioasă,
În lumea-aceasta rea şi păcătoasă,
Apoi, El m-a chemat să stăm la masă,
Şi-astfel, mi-am început ucenicia.

Eu merg cu El 'nainte cu credinţă,
Având ca îndreptar mereu Scriptura,
Chiar dacă peste-a mea voinţă
Adeseori, în loc de biruinţă,
Mă văd căzut, învins de neputinţă
Căci nu pot împlini învăţătura.

Sunt cel mai slab, dar vreau ca toţi să ştie
Că nu voi părăsi această şcoală;
Voi învăţa mereu cu bucurie,
Cum să adun comori pentru vecie,
Și-n ziua judecății ce-o să vie
Să nu ajung în cer cu mâna goală.