Cum să nu mărturisesc?

Pe roata vieţii, un pumn de țărână modelat
Cu mâinile iubirii, Olarul Divin, m-a creat,
Din belșug am primit suflare de viață.
Dăruindu-mi deplin a iubirii fortăreață.

În cuptorul sfințirii zi de zi mă călește,
Curățind zgura cu păcatul impurității.
Îmi dă neprihănire, de ce e rău mă ferește,
Şi azi mă îndrumă pe calea dreptății.

A metamorfozat ființa-mi uscată, secătuită,
Cu viaţa şi sângele Lui Isus, prin sacrificiu.
Cu liantul dragostei prin cruce dăruită.
Să ajung un nestemat pur, cu suflet viu.

În jertfa pe-o cruce răstignit Prea Sfântul,
Cu iubirea-i nemărginită a mântuit omenirea.
Din orice rasă, de pe întreg pământul,
Fiecare om poate să accepte mântuirea.

A iubirii mireasmă din divină lumină,
Trezește în inima smerită dorința sfințirii.
Cu Numele Lui Sfânt iubirea predomină,
Naște viață din opera de artă a desăvârşirii.

Cum aş putea tăcea, să nu mărturisesc
Cu gura mea, iubirea lui Isus desăvârșită.
Când zilele mele harul Lui dovedesc,
Arătând bunătatea Lui nemărginită.

Cum aş putea să nu mărturisesc credinţa,
Ce inundă inima cu a veșniciei neprihănire?
Când știu că în iazul cu foc mi-ar fi locuinţa,
Dacă Isus pe cruce, nu mi-ar fi dat mântuire.

În neprihănire vreau zi de zi să trăiesc.
Prin credință, în lumina dată de Isus.
Din Biblie cu hrana sfântă, să mă hrănesc,
Între surorile și frații cu a cerului puls.

Lăudat să-I fie Numele Domnului sfânt!
În sfinţire vreau să Îl prea măresc mereu.
Cât trăi-voi lăuda în versuri și cânt.
Iubirea Lui nemărginită de Dumnezeu.