George Wagner, din Emmerich, a fost arestat la München, în Bavaria, din cauza a patru articole de credință.

În primul rând, pentru că susținea că preotul nu poate ierta păcatele.

În al doilea rând, că nu crede că un om poate să-L aducă pe Dumnezeu din cer.

În al treilea rând, că nu crede că Dumnezeu sau Hristos Se află trupește în pâinea de pe altar, ci că aceea este doar pâinea Domnului.

În al patrulea rând, că nu credea că botezul cu apă are vreo putere mântuitoare.

Pentru că nu a vrut să renunțe la aceste articole, a fost torturat foarte sever, astfel încât prințul a ajuns să simtă compasiune pentru el și a venit personal la închisoare, îndemnându‑l stăruitor să retracteze și promițându-i chiar că îl va socoti prietenul său pe viață.

La fel, tutorele prințului l-a îndemnat cu multă insistență la lepădare, făcându-i și el multe promisiuni.

În cele din urmă, soția și copilul i-au fost aduși înainte, în închisoare, pentru a-l îndupleca să se lepede. Dar el nu a fost clintit nici de aceasta, spunând că, deși soția și copilul îi erau atât de dragi încât nici tot domeniul prințului nu i-ar fi putut cumpăra, nu-L va părăsi pe Dumnezeul și Domnul său din pricina lor.

Mulți preoți și alți oameni au venit și ei ca să-l convingă, dar el a rămas neclintit și statornic în ceea ce Dumnezeu îi dăduse să cunoască.

Astfel a fost, în cele din urmă, condamnat la foc și moarte.

Când a fost predat călăului și dus în mijlocul orașului, a spus:

„Astăzi Îl voi mărturisi pe Dumnezeul meu înaintea întregii lumi.”

Avea o bucurie atât de mare în Hristos Isus, încât fața nu i s-a schimbat, nici ochii nu au arătat teamă; ci a mers spre foc zâmbind. Călăul l-a legat pe o scară și i-a atârnat de gât un săculeț cu praf de pușcă, la care George Wagner a spus:

„Să se facă aceasta în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh.”

După ce și-a luat rămas bun, tot zâmbind, de la un creștin de față, a fost aruncat în foc de către călău și și-a dat fericit duhul, în a opta zi a lunii februarie, anul 1527.

Totuși, șeriful, supranumit Eisenreich von Landsberg, plecând călare de la locul execuției — intenționând să prindă și alți frați — a murit pe neașteptate în timpul nopții și a fost găsit mort în patul său dimineața, astfel fiind îndepărtat prin mânia lui Dumnezeu.

Notă

Această relatare a fost extrasă din cartea Oglinda Martirilor, publicată în anul 1660 de Thilemann J. van Braght, disponibilă în domeniul public.

Scopul publicării nu este pentru a susține învățăturile pe care martirii prezentați le-au urmat (care de cele mai multe ori sunt necunoscute).

Am avut în vedere doar relatarea istorică despre suferințele și martirajele la care au fost supuși cei ce au dorit să-l urmeze pe Hristos și care nu și-au iubit viața.

Pentru a accesa mai multe resurse din Oglinda Martirilor și resurse gratuite dedicate unei ucenicii autentice în Hristos, pentru a ne asemăna cu El, vizitează https://anabaptisti.ro sau https://cuvantcurat.ro.