După-amiaza Harului

După-amiaza coboară lin peste pământ, Cu soare domol și cu adiere de vânt. Pașii se-aşază mai rari pe cărare, lar sufletul caută linişte mare.

Lumina nu arde - mângâie ușor, Ca o rugă rostită cu tainic fior. În ceasul acesta, tăcut și senin, Simți pacea Domnului curgând deplin.

O clipă te-oprești din graba de zi, Și-n inimă parcă începi a-l vorbi. „Rămâi lângă mine, Isuse iubit, În ceasul acesta de har dăruit."

Ca dorul tău după vremuri cu oameni mai blânzi, După-amiaza aduce amintiri calde și plângi...
Dar lacrima cade şi devine cântare,
Că Domnul e viu în orice suflare.