Slava Domnului (14)

Ce zici, locuiești tu în Slava Domnului și este ea în tine? Pentru că este importatnt să știm cine și unde suntem și cum vrem să sfârșim alergarea noastră vizavi de Slava Domnului. Ori locuiesc în slava lumii acesteia? Lumea are și ea -slavă-, pentrucă diavolul este un copiator, cât poate copiază de la Domnul, dar, doar spre -slava- lui. El Îl urăște pe Domnul Hristos, criminalul de el, dar îi vine ziua plății lui.

Ioan 5:44. „Cum puteți crede voi, care umblați după slava pe care v-o dați unii altora și nu căutați slava care vine de la singurul Dumnezeu?” ------- Ce ziceți religiei îi place -slava- ei, -slava- omului? Ooo, cât îi place. Astăzi să fiu eu, ca mine nu a fost altul, mie să mi se slujească și să fiu ascultat, eu -sunt- și voi ascultați și așa „Slava Domnului” este necunoscută, fiindcă este doar slava mea, prezența mea, a ta, a noastră câțiva mari lideri... . . Dragii mei, și nereușitele, blocajele, nesatisfacția, întristarea este aruncată pe un batic lipsă, pe o fustă... . și cu gura -slăvită- că eu -sunt- cineva, condamnă: „vedeți, de asta nu merg lucrurile, avem probleme, suntem anemici și cum zice Cuvântul „nu puțini dorm”. Însă atunci când „Slava Domnului” -este- și se manifestă pe viu între fii Lui, nimic nu o împiedică, nu se poticnește de lucruri, ci se îndrăgostește de Domnul Hristos, Vestit prin Duhul Lui, care umple interiorul și transcende umplând sufletul și transformând exteriorul, adică trupul. Aceasta este ”Slava” care este a Domnului, atunci când -slava- omului este moartă, în firea omului, mai marilor, a mea, a ta... . și nu mai rămâne decât Hristos și „El este” îndeajuns.

Ioan 12:42-43. „Totuși, chiar dintre fruntași mulți au crezut în El; dar, de frica fariseilor, nu-L mărturiseau pe față, ca să nu fie dați afară din sinagogă. 43. Căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.” -------Asta-i religia fraților! De ce îi este frică omului, să asculte Evanghelia? De fruntași lor, care stau păzindu-și scaunele lor pline cu -slava- lor, care se poate pierde, când apare „Slava Domnului”. Multor li se spune: -dacă mai mergi acolo-, cu noi nu mai ești și bietul om nefiind sigur unde este, renunță și renunță la Hristos, Slava Domnului, ca să nu-și piardă slava de pe pământ, care oricum este de o clipă și chiar nu merită, nici funcția, nici slujirea, nici onorul... Toate sunt -slavă- deșartă. Ești slăvit și prezent în mijlocul ospețelor, chefurilor... . și după câteve ore deznădejdea, necredința ia locul slavei oamenilor și apoi oare de ce mie? Doamne, Doamne! Este atât de scumpă „Slava Domnului” și dacă  este așa, chiar la începutul nostru în mijlocul Slavei Lui, cum va fi veșnicia în mijlocul ei, fiindcă o experimentăm după cum eu și tu o vedem, o descoperim, o trăim, dar Duhul atunci când privim la Isus, „Slava” noastră, ne schimbă din slavă în slavă tot mai  intens și glorios. Veșnicia este a noastră! Amin! (va urma)