Vorbirea-n limbi e-un semn divin
Primit aici prin stăruință
Un semn pentru orice creștin
Ce caută sfânta pocăință

Vorbirea-n limbi nu-i un detaliu
Minor, fară însemnătate
Ci e ca-n casa lui Corneliu
O tainică realitate

E-un har lăsat și pentru neamuri
Ca și la Cincizecime-odată
Cari a rămas și peste vremuri
Credința cea adevărată

Cel ce vorbește-n alte limbi
Prin Duhul Sfânt rostește taine
Și-oricine-ai fi n-ai cum să schimbi
Aceasta, ca pe niște haine

Vorbirea-n limbi nu-i falsitate
Ci poartă-a cerului amprentă
Ea e primită-n simplitate
Și în biserici e prezentă

Ea e de mulți interpretată
După a lor încredințare
Dar cei ce strigă... Ava, Tată
Simt un extaz, unic sub soare

Doar cei ce au primit odată
Vorbirea-n limbi, pot ca să spună
Cât este ea de minunată
Și ce cuvinte o-ncunună

Vorbirea-n limbi nu-i amăgire
Ci e prin Duhul Sfânt primită
Iar dacă are tălmăcire
Știi ca din Tatal e venită

Vorbirea-n limbi va înceta
Și va avea și un sfârșit
Când va veni El Mesia
Cel Sfânt, Măreț, desăvârșit...

Deci hai să nu disprețuim
Ce nu-nțelegem din Cuvânt
Ca nu cumva să Îl hulim
Sau să-ntristăm pe Duhul Sfânt

Căci fiecare la sfârșit
Fie din neamuri sau evreu
Va înțelege deslușit
Cât e de tainic Dumnezeu