Nu te bizui pe-averea
Și pe slava ta de-acum.
Toate sunt mai trecătoare
Decât apa curgătoare
Și mai slabe ca un fum.
Tu fii veghetor pe drum.

Bizuiește-te pe Domnul,
Pe Credință și pe Har!
Toate celelalte, toate
Nu te pot salva de moarte.
Sunt speranțe în zadar,
Nu-s jertfe sfinte pe altar.

Ce deșarte le socoate
Dumnezeu a lumii-averi.
Le dă doar la cei netrebnici,
Care nu-s de ceruri vrednici,
Spre-a le fi numai poveri
Și-și pierd timpul în afaceri.

Celor vrednici le dă Domnul
Al credinței mare dar.
Și prin Duhul Sfânt putere,
Că prin ea a lor avere
Este fără de hotar,
E cel mai scump mărgăritar.

Când văd ce oameni
Au de obicei avere,
Înțeleg că-i un blestem
Și ca atare eu mă tem
A o vrea și a o cere.
Îmi doresc în Duh putere.

Celor buni, în loc de-avere,
Le dă Dumnezeu credință,
Că mai mare ca aceasta
Nu este pe lumea asta.
Nu-i avere cu putință
Ca și sfânta pocăință.
Amin.
(Duminică, 11 octombrie 2020)