Harul coboară tăcut
Autor: Anonim
Album: Nădejdea veșniciei
Categorie: Diverse
Harul coboară tăcut peste sufletul frânt,
Ca roua ce cade ușor pe pământ.
Nu cere răsplată, nu judecă-n grabă,
Ci vindecă rana cea veche și slabă.
E dar fără plată, lumină din cer,
Izvor de iertare ce curge mister.
Când pașii se pierd în noapte și dor,
Harul aprinde o stea-n viitor.
El șterge rușinea, ridică din noroi,
Și spune blând inimii: „Întoarce-te-napoi.”
Nu-i lege, nici teamă, nici lanț apăsător,
Ci brațul deschis al iubirii de dor.
În har e puterea de-a crede din nou,
De-a merge prin vânt fără teamă de rău.
Și sufletul cântă, smerit și ușor:
Prin har sunt iubit — pe veci, de Domnul meu.
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/319127/harul-coboara-tacut