Eu nu sunt singur pe cărare,
Chiar când e noapte și-ncercare.
O mână sfântă mă conduce,
Sub harul ce din cer se duce.

El știe dorul inimii mele,
Și lacrima căzută-n tăcere.
Îmi este sprijin, scut și pace,
Iubirea Lui nimic n-o face.

Când pașii mei slăbesc în drum,
El îmi dă iar putere-acum.
Din teamă naște-n mine cânt,
Și pune pace în cuvânt.

Sunt al Domnului — copil iubit,
Prin harul Lui sunt întărit.
Și oriunde merg, în orice zi,
Prezența Sa mă va însoți.

De-aceea cânt cu suflet viu:
Nădejdea mea e Dumnezeu.
În viață, -n moarte, în orice ceas,
Iubirea Lui nu mă va lăsa.