Bucuria Mântuirii

În noaptea mea, Isus a strălucit,
Mi-a ridicat povara și m-a iubit.
Din harul Lui izvorul a țâșnit,
Și sufletul în pace a odihnit.

Bucuria mântuirii, foc ceresc în pieptul meu,
Cânt și laud Numele, sfânt și viu, al Tău, mereu!
Prin Duhul Sfânt trăiesc, sunt liber, sunt iertat,
Isuse, ești comoara mea — în veci de veci, lăudat!

Când pașii-mi slabi se clatină pe drum,
Tu-mi ești tărie, scut și adăpost acum.
Din crucea Ta primesc puteri de sus,
Și-n orice zi mă-ncred deplin în Isus.

Biserica se-nalță în cânt de biruință,
Un singur glas, o inimă, o credință.
Din cer coboară har și mângâiere,
Iar Duhul Sfânt ne umple de putere.

Și când va răsuna chemarea Ta din cer,
Vom sta cu sfinții-n slavă, fără de dureri.
Vom spune-n veci: „Iubirea Ta ne-a dus
La bucuria vie — mântuiți prin Isus!”