Înțelegem că aici, nu mai este mult de stat
Pe acest pământ străin, care naivi am umblat,
Și noi ca persoane bune și deseori încercate.
Noi avem în viață un țel, ca făpturi educate.

Noi umblăm sfătuiți de Sfintele Scripturi,
Adunând de la amvoane pâine și fărâmituri,
Căci lucrătorii aruncă pâinea vieții, pe ape,
Vestind adevărurile D-lui Isus ca să ne scape.

De păcatele cele multe, ce sunt în noi așezate
Ce provoacă vicii păcătoase, și multă răutate.
Prin adevărurile Domnului Isus, cele arătate
Suntem eliberați de ideile rele, și de păcate.

De păcatele lumii naive din noi, ce le gândești
Să călcăm morala vieții, și răul să-l răspândești.
Căci cel ce pierde drumul său, aici în vale,
Este bucuros când găsește în noapte o cărare.

Toți te părăsesc când răul apărut te lovește,
Și în întuneric, chiar și umbra ta te părăsește.
Dar ei nu sunt destul tari, cei ce te-au ocărât
Tare e iubirea ce îndulcește sufletul cel amărât.

Ne rugăm pentru iubire, s-o avem așa mereu.
Ea este speranța vieții, și te ajută când ți-i greu.
Dumnezeu este iubire, El ne dă și vindecare
Dumnezeu ne iubește așa cum suntem pe fiecare.
12.02. 2026