Urmarim un crestinism sec, plin de rani, plin de durere
Un crestinism narcisist, golit de sfinta putere
Desi incearca sa strige din rasputere ca e doar un soldat cel ranit
Dar glasul lui este prea mic si de zgomotul lumii inghitit!

Din pacate totul pare ca se frange sub dogme, sub oameni si legi
Privesti plin de teama si nu mai stii drumul ce ai vrea pe vecii sa-l alegi
Care sunt totusi oamenii cei sfinti ce slujesc pe Isus doar pe El
Caci sunt mii de voci, mii de guri ce striga Ava cu zel!

Si nu stii unde-s masti, unde-s oameni, unde sunt duhuri straine
Unde e Isus cu adevarat, unde sunt inimile de dragoste pline!
Privesti ratacit la diferitele interpretari ale scripturii sfintite
Si la sutele de carari ce duc intr-o ceata, unele fine, altele mai batatorite!

Te rog, drag crestine, nu dispera, opreste-te doar o clipa si asculta
Fa liniste, ridica-ti glasul si roaga-te, varsa-ti iubirea ta multa!
Si asteapta, asteapta acea ghidare care Domnul ti-o va da in tacere!
Caci El niciodata nu tace, ci raspunde la glasul smerit care cere!

Da, astazi traim vremi de seceta, de masti, de oameni ce strica lucrarea
Dar El ramane neschimbat, cu tine se poate incepe schimbarea!
Tu poti fi acea scanteie ce poate aprinde altarul
Doar cere-I smerit si ramai in Isus, caci Isus este Insusi chiar jarul!