Ca un zvon de primăvară
peste dealuri și câmpii
Este ziua cea frumoasă,
a Antoniei-Sophie!

Ca un cânt de fericire
răspândind lumini de stea
Îmbrăcată în iubire,
este nepoțica mea.

Ce balsam de lăcrimioară
ce surâs, ce bucurii,
Peste cei ce-o înconjoară
pe Antonia -Sophie!

Când pe piept, ți-așezi obrazul,
în viața ce mă mai ține
Cât ar fi de greu necazul
inima se face bine.

Să-l iubești mereu pe tati,
frățiorii și mămica
Iar cu gânduri și cu doruri, tu aleargă la bunica.

Eu mă rog să fi voioasă
printre oameni, și prin casă
Să te primenească Domnul
ca a Mirelui mireasă!

Fie-ți viața floare albastră,
floare de nu-mă-uita
Te binecuvântă bunu’
La mulți ani, iubita mea!