Simțit-ai rana, o, Isuse,
a păcatului din noi,
când cuiele-au fost străpunse
cu rugină și cu ploi?

Simțit-ai Tu, oare, Isuse,
când cuiele în lemn au intrat?
Mâinile Tale trebuiau străpunse
ca să plătești al meu păcat?

Văzut-ai Tu, în al Tău chin,
buretele… eu l-am oțetit.
Cu niciun chip să mă-nchin,
eu, sigur, Te-am batjocorit!

Văzut-ai Tu cât patos eu aveam
să lupt pentru orice dreptate?
Dar pe mine nu mă vedeam,
căci nu Tu, ci eu mă-ndreptam spre moarte!

Dar din drumul meu Tu m-ai oprit,
prin har și-o dragoste curată;
ai salvat chiar pe cel ce Te-a batjocorit
de la moarte la viață restaurată.

Îți mulțumesc pentru cuiele
pe care le-ai îndurat
ca să speli al meu păcat.