Liber nu ești
Când griji te-nfășoară.
Și-așa pribegești
Cu gânduri firești
Mereu pe afară.

Aruncând asupra Lui
Orice-ngrijorare,
Vei putea deplin să spui
Că altă fericire nu-i
Ca aceea stare.

Frământat de-ngrijorări
Ești cu sufletul robit
De nebănuite stări,
Nu te bucuri în cântări,
Nu ești fericit.

Prin credință biruiești
Orice frământare
Și prin Duhul te-ntărești
Când Scriptura o citești
Și primești îndemnuri clare.

Liber nu poți fi deloc
Când tu ești nemulțumit,
Când alergi după noroc
Și ai vrea s-aduni în stoc,
Chiar de n-ai muncit.

Mulțumit poți fi deplin
De-a sudorii răsplătire,
De cele ce prin muncă-ți vin
Și aduc pace în cămin,
Fericire prin iubire.

Conștiința încărcată
Te va chinui mai rău
Pentru-averea adunată
Și pornirea ne-nfrânată,
Pentru interesul tău.

Căutând folosul celuilalt
Îți aduni mărgăritare,
Îți zidești în cer palat
Și ești binecuvântat
Pretutindeni în lucrare.

Gândind mereu
La tot ce-i jos,
Ignori tacit pe Dumnezeu,
Îngropi adânc sufletul tău
În lutul mocirlos.

Să poți gândi la ce e sus,
Ignoră ce-ți oferă lumea.
E-atât de-aprope-al tău apus,
Fii, frate, prieten cu Isus,
Te pocăiește acuma.

Ca să poți zbura spre cer
Fii liber de pământ,
De toate care-aicea pier.
Fă-ți curat la cazier
Și te-ntărește-n Duhul Sfânt.

Prin Duhul vei putea să zbori
Când trâmbița va răsuna
În ziua marii sărbători
Când Domnul va veni pe nori
Și sfinții se vor aduna.
Amin.
(Joi, 5 iunie 2025)