Tu zici: , E aproape, Îl simt cum mă-nalță,
Mi-e inima gata să cânte!"
Sleit, la Meriba, eu percep discordanță
De note, ascunse-n minte...

Tu simți armonia, eu simt sfâșierea.
Tu doișpe izvoare și zeci de finici...
Înalță un cântec... Măiestrită-i tăcerea,
Când ești numărat între schimnici.

Va curge izvorul, ca setea s-o stâmpăr,
Horebu-i, acolo, în zare...
Cu elimice scântei focul îl scapăr
Speranța să ardă și-n mine.

Aștept și mă lupt, mă lupt să aștept,
Nu zice: , Ți-e setea injustă",
Căci vasu-i din lut, frământat, este drept,
De Domnul, cu mâna străpunsă.

Elimul te-ncântă, Meriba mă doare,
Prezentu-i un dar, viitoru-i ascuns.
Mi-e sufletul răcorit de-o edenică boare,
La gândul că vine Isus!