Unde ești, Doamne, de ce nu-mi răspunzi?
E iarnă, în pragu-mi, iar Tu te ascunzi!
Mă ninge pe suflet și drumu-i pustiu,
Mi-e peste putință, ca, Cerul să-l știu!

Zăpada e 'naltă, pe calea spre rai...
Și șuieră vântul pe deal și pe plai.
Sunt singură -n noapte și n-am adăpost,
Răspunde-mi, Părinte, și dă-mi, azi, un rost!

Sunt frunză de măr, udată de ploi,
O biată scânteie căzută -n noroi.
N-am nicio putere, mă sfâșie-un dor,
Și sufletu-imi plânge de brumă și nor.

Aș vrea să-mi vorbești, să-mi dai un răspuns,
Lumina Ta blândă să-mi fie 'ndeajuns!
Oprește furtuna ce-mi bate la geam
Și fă-mă un cântec, o floare pe-un ram.