Uneori povara-mi pare mult prea grea să o pot duce
Iar vrășmașul mă îndeamnă să mai tai un pic din cruce
Căci pe cale spinii-s mulți și trupu-i acum slăbit
Iar un gând nu îmi dă pace: Oare Domnul m-a iubit?
Iarna mi-a pătruns în viață și în suflet mi-a pătruns...
Teama m-a cuprins în gheare... Ruga nu-mi mai e de-ajuns
Și mi-e dor, mi-e dor de Tine, Domnul meu și Dumnezeu,
Dor să simt a Ta prezență chiar aici, în pieptul meu...
Mă opresc la poala crucii și privesc... Privesc spre Tine
Numai Tu mai ai puterea să ștergi lacrimi și suspine
Strig spre Tine, Tată sfânt... Vino, mâna îmi întinde
Mai îndură-te de mine și la pieptu-Ți mă cuprinde
Și atunci povara care astăzi pare că e grea
Am s-o las la poala cruci... Știu că Tu o vei lua
Și în locul ei lăsa-vei pacea sfântă, minunată
Ce niciunde n-o găsesc doar la pieptul Tău de Tată!

Vulcan-09-02-2026
Mary