Când eram copil, pe-Acasă …

Când eram copil, pe-Acasă,
Aşteptam Iarna, mereu!
N-aveam teamă “colţuroasă”
De vreun Frig, căci Dumnezeu

Ne-apăra întotdeauna
De necazuri şi dureri!
Domnu-n Cer dădea arvuna
De Lumini şi Mângâieri

Care dăinuiau cu Harul,
Destinat celor Sărmani!
Nu ştiam ce e amarul!
Nu aveam teamă de bani

Că sunt prea puţini în pungă,
Și n-avem a ne hrăni!
Ei, erau meniţi să-ajungă,
Iar Poveşti aveam cu mii,

Aşa-ncât speram cu sete
La Zăpezi de neuitat!
Ele, chiar pe îndelete,
Tot veneau odat’ şi-odat’,

Iar vreo Rugă PreaFrumoasă
Ne-ncânta cu Harul Ei! …
… Astăzi, stăm la noi Acasă,
Furişaţi ca bătrânei,

Dar, cu-aducere aminte,
Spre-a Visa la Moş, un pic,
La Crăciun, la Cele Sfinte,
La un An ceva mai “şic”,

Nepăsându-ne prea tare
De Călduri ce nu mai vin!
Să se schimbe Lumea, oare?
Nu ştiu! Domnul ni-e Destin!