Un ghiocel atât de minunat,
A ieșit prin frig, ger și prin nămeți,
Puternic curajos ca un soldat,
În albul pur strălucind în zăpezi!
Soarele-i zâmbea încântat și el
De biruința mare ce-o purta,
Cu brațele ridicate spre cer,
În rugăciuni aprinse creștea!
Cu razele-i fuior, prea plăpânde,
Cu căldură-l îmbrățișează blând,
El vestește o iarnă pe sfârșite,
Și-o primăvară ce vine curând!
Vestește o primăvară curcubeu,
Plină de flori și îmflorire,
Toate cuprind pământul după el
Cu tandre miresme și misive!
Un colț de rai, un paradis curat
Curge din a Domnului Iubire,
Pe-acest pământ plin de păcat,
Și ne ridică-n slăvile divine!

Amin!