1. Cum păstrăm ospățul din inima noastră!

Astăzi ne vom folosi de a doua parte a versetului 15 din capitolul 15 al Proverbelor:

„Cel cu inima mulțumită are un ospăț necurmat.”
— Proverbe 15:15

Acest verset ne vorbește despre bucuria și mulțumirea care vin dintr-o inimă împăcată cu ceea ce are.

„Inima mulțumită” = recunoștință pentru viață, sănătate, familie și locul în care trăim.

„Ospăț necurmat” = pacea și bucuria care nu se termină, indiferent de situație.

Dacă inima este nemulțumită, atunci bucuria se pierde — ospățul este „curmat” (întrerupt sau ucis). Diavolul, care este un ucigaș, folosește nemulțumirea să ne fure bucuria și liniștea.

2. Mic exercițiu de imaginație

Dacă luăm silaba „Ne” din „necurmat” și o punem înaintea cuvântului „mulțumită”, versetul ar suna astfel:

„Cel cu inima nemulțumită are un ospăț curmat.”

Această simplă schimbare arată cât de ușor putem ucide ospățul inimii — atunci când nemulțumirea pătrunde în inima noastră.

3. Ospățul lui Belșațar

  Belșațar nu s-a mulțumit cu vasele pe care le avea la palat; și-a adus aminte că tatăl lui Nebucadnețar, a luat niște vase din Templul de la  Ierusalim și a vrut să bea din ele.

Dar, în culmea bucuriei, inima lui s-a întristat de moarte când a venit judecata lui Dumnezeu și a scris sentința pe perete.

   „Și fața lui Belșațar s-a schimbat și picioarele i s-au clătinat și inima i s-a topit în el și nu mai avea putere.” (Daniel 5:6)
„Mene, Mene, Tequel, Ufarsin — au fost numărate zilele împărăției tale și i s-a pus capăt; ai fost cântărit în balanță și ai fost găsit prea ușor; împărăția ta a fost împărțită și dată caldeilor și perșilor.” (Daniel 5:25-28)

    Uneori procedăm la fel la mesele noastre de dragoste: în loc să vorbim de bunătatea și minunile lui Dumnezeu, aducem în discuție vasele Domnului, pastori, proroci sau cântăreți și îi vorbim de rău. Acum nu scrie o mână pe perete, dar Dumnezeu vrea să ne amintească:

„Vă spun că, în ziua judecății, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit.”
(Matei 12:36)

4. Ziua de naștere a lui Irod

    Lui Irod i-a placut, când fata Irodiadei a jucat, în fața oaspeților, spunând că orice va cere va primi. Indemnată de mama ei, a cerut capul lui Ioan Botezătorul pe o farfurie.

   „Atunci fiica a venit repede și a cerut: «Dă-mi acum pe o farfurie capul lui Ioan Botezătorul. » Irod s-a întristat; dar pentru jurământul dat și pentru cei ce ședeau cu el, a poruncit să i se dea capul.” (Matei 14:8-9)

   Astăzi, la mesele noastre de dragoste, duhul fiicei lui Irod dansează, iar duhul lui Irod este prezent să promită orice. Duhul soției lui Irod este gata să se răzbune atunci când i se spune adevărul. Astfel, adevărații slujitori ai lui Dumnezeu pot fi uciși prin vorbire de rău.

Întrebare: Oamenii de pe pământ pot curma bucuria din inima lui Dumnezeu?
Răspuns: Da, prin călcarea poruncilor Lui și împotrivirea față de planurile Sale.

5. Exemplul lui Balaam

   Balaam, din dorința de bogăție și faimă, a trecut peste Cuvântul Domnului, care se mâniase pe el și voia să-l omoare. Totuși, mai târziu, Balaam a dat sfaturi despre cum poate fi nimicit poporul lui Dumnezeu.

(Numeri 22-24)

6. Ezechia

   Ezechia, fiind bolnav la pat, Domnul îi promite că îl va vindeca. Dar după ce se face bine, în loc să le vorbească vizitatorilor despre lucrarea lui Dumnezeu, le arată tot palatul și bogăția lui.

„Ezechia a primit semn de la Domnul și a vindecat boala sa. Dar Ezechia s-a mândrit cu bogăția și gloria sa.” (2 Regi 20:1-7)

   După ce Dumnezeu ne vindecă și ne iartă păcatele, ne scrie numele în cartea vieții și ne pecetluiește cu Duhul Sfânt. În loc să le spunem altora cum a lucrat Dumnezeu în viața noastră, le arătăm realizările noastre pământești. Dumnezeu este întristat în inima Lui.

7. Experiența personală

Am fost întrebat în lunile Decembrie sau Aprilie-Mai: „Vii acasă de sărbători?” Uneori răspundeam:

„Cel cu inima mulțumită are un ospăț necurmat.”

    Într-un an, în luna decembrie, am ajuns acasă în România și am mers să cântăm despre Nașterea Domnului împreună cu un grup din biserică. Pe măsură ce treceam pe la mai multe case, priveam atent la mobilier, la tacâmurile de pe masă, la mâncărurile așezate pe tăvi și la pahare. Inima mi s-a întristat când m-am gândit că vom trece și pe la casa noastră, unde împrumutasem bănci și scaune de la vecini, toate diferite, iar paharele de pe masă erau de diferite mărimi.

Dar seara a decurs bine; am poposit mai mult timp la o familie și nu am mai trecut pe acasă.

    Observăm că apare nemulțumirea în inimile noastre atunci când ne comparăm cu cei care au mai mult decât noi. Totuși, haideți să fim recunoscători Domnului: unii oameni nu au hrană, căldură sau un loc unde să-și plece capul, mai ales iarna, la temperaturi sub zero grade.

Astfel, mulțumirea poate reapărea în inimile noastre atunci când ne amintim de binecuvântările pe care le avem.

8. Investirea în slujba lui Saul

    Dumnezeu l-a ales pe Saul să fie împărat peste Israel, dar neascultarea lui Saul a adus mânie asupra lui. Porunca Domnului era clară:

• Saul trebuia să aștepte pe Samuel înainte de a aduce jertfa.

• Saul trebuia să ucidă tot ce era al Amalec, inclusiv regele Agag, și să nu păstreze nimic din pradă. (1 Samuel 15:1-3)

Ce a făcut Saul:

• Nu l-a așteptat pe Samuel și a adus jertfa de unul singur.

• A păstrat o parte din pradă și nu l-a ucis pe Agag (1 Samuel 15:9).

Din cauza aceasta, Domnul s-a întristat:

1 Samuel 15:11

Îmi pare rău că am pus pe Saul împărat, căci se abate de la Mine si nu păzește cuvintele Mele.

1 Samuel 15:28

   Samuel i-a zis: Domnul rupe astăzi domnia lui Israel de asupra ta și o dă altuia mai bun decăt tine.

Întrebare: Ce a simțit Dumnezeu în inima Lui?

Răspuns: La fel ca azi, Îl întristăm prin neascultarea noastră și prin nepăstrarea poruncilor Lui.

9. Concluzie

Toate aceste exemple — Proverbe, Nebucadnețar, Irod, Balaam, Ezechia, experiența personală și Saul — ne învață:

• Mulțumirea aduce ospăț necurmat — bucuria și pacea pe care Dumnezeu le oferă.

• Nemulțumirea, mândria și dorința de glorie personală curmă ospățul inimii.

• Bucuria adevărată nu vine din posesii, faimă sau comparație, ci din recunoștință, ascultare și încredere în Dumnezeu.

Să alegem o inimă mulțumită și ospățul necurmat pe care Dumnezeu îl dă, indiferent de circumstanțele vieții.

        07.02. 2026