Psalmul 30 3.02. 2026

Te înalț, Doamne, căci m-ai ridicat
Și n-ai lăsat ca să se bucure vrăjmașul,
Și când spre Tine am strigat
Tu de departe-mi arătai limanul.


Măcar că mă-ndreptasem spre mormânt,
Iar groapa-mi făcea urări
N-ai lăsat nici o fărâmă de pământ
Să mă cuprindă prin îmbrățișări.


Când îmi mergea bine, îmi ziceam:
”N-o să mă clatin niciodat’”
Dar Te-ai ascuns și nu Te mai vedeam,
Și pe loc m-am tulburat.


Și-atunci Domnului, astfel m-am rugat:
”Ce vei câștiga dacă mă cobori sub glie?
Poate să Te laude țărâna măcar o dat’?
Sau să vesteasc-a Ta credincioșie?”


Și mi-ai prefăcut tânguirea-n veselie,
Iar sacul de jale Tu l-ai dezlegat
Brâul mi l-ai încins din nou cu bucurie
Pentru ca inima-mi să-Ți cânte ne-ncetat.


~Amin~