Pace, frați și surori.

Vreau să dau slavă lui Dumnezeu și să împărtășesc o mărturie prin care Domnul ne-a trecut, ca să înțelegem încă o dată că Dumnezeu este viu, că vorbește și că împlinește ceea ce spune.

Când eram însărcinată cu Isaia, într-o noapte de veghe, un om al lui Dumnezeu mi-a spus că satana este pe urmele copilului meu și că va încerca să-i curme viața încă din pântecele mele. Dar mi-a spus să nu mă tem, pentru că mâna Domnului va fi peste el și că Dumnezeu are un plan cu copilul meu, un plan pe care Îl va duce la bun sfârșit.

Cuvintele acestea m-au înspăimântat, dar de fiecare dată când frica venea peste mine, Dumnezeu îmi vorbea prin Cuvântul Lui. Mi-a vorbit din Isaia 42:1 și apoi din Isaia 46:10, spunându-mi că hotărârile Lui rămân în picioare și că El Își va împlini voia.

După ce am născut și l-am văzut pe Isaia, mi-am spus în gând: „Poate prorocia nu a fost de la Domnul.”

Dar la doar o săptămână, în ziua externării, copilul a fost trimis de urgență la Spitalul Louis Țurcanu. Avea icter sever, probleme la ficat și pancreas și a stat trei săptămâni internat fără mine. A fost prima mare încercare.

Credeam că s-a terminat, dar după nici o săptămână a urmat o încercare și mai grea. Isaia a început să plângă zi și noapte, avea diaree continuă și într-o noapte am ajuns din nou cu el la spital. Acolo ni s-a spus că are anemie severă, saturația de oxigen foarte scăzută și, din cauza apei, intoxicație cu nitriți. Medicii ne-au spus clar: dacă mai stăteam acasă o oră sau două, copilul nu ar fi supraviețuit.

În noaptea aceea, Isaia era pe oxigen, plin de perfuzii. Iar nouă, mie și lui David, Dumnezeu ne-a făcut de cunoscut că prorocia se împlinește, dar și că El nu va lăsa nimic să se întâmple cu copilul nostru.

Am dormit pe scaun lângă el, frântă de oboseală. La un moment dat, pe coridor, un om cu Biblia în mână m-a întrebat ce s-a întâmplat. I-am spus că copilul meu este foarte bolnav. Omul acela mi-a dat o batistă unsă cu untdelemn și mi-a spus să o pun acolo unde este problema.

Am intrat la terapie intensivă, m-am rugat și am pus batista peste trupul lui mic, crezând din toată inima că Dumnezeu a auzit.

Au urmat luni de luptă: perfuzii, antibiotice, stomatită severă, alergie la laptele de vacă, spitalizări repetate. Dar Dumnezeu n-a încetat să lucreze și să ne vorbească.

Înainte de Paști, un om i-a spus soțului meu că avem o „floare mică” în familie, care nu este încă pe deplin vindecată, dar că va veni o vreme când Domnul Se va atinge de "aceata floare" și o vom vedea crescând mare.

După Paști, Isaia a băut lapte de vacă din paharul surori lui.

Mă așteptam la ce era mai rău. Dar nu s-a mai întâmplat nimic. Din acel moment, copilul meu este bine. Dumnezeu l-a vindecat complet.

De aceea vreau să spun astăzi: avem un Dumnezeu al minunilor. Un Dumnezeu care vindecă și astăzi. Un Dumnezeu care vorbește la vremea potrivită.

Și vă îndemn, așa cum spune Scriptura:

nu disprețuiți prorociile.

Luați ce este bun, cercetați, păstrați ce vine de la Domnul.

Pentru că Dumnezeu este credincios și Își împlinește Cuvântul.

Slavă Domnului!