De eşti chemat la masă la un bogat, ia seama
Să nu te-apuce cumva vreun gând de lăcomie,
Privind ce ai 'nainte să te apuce teama
De toată-nşelăciunea ascunsă-n bogăţie.

Nu-ţi chinui fiinţa ca să aduni avere,
Nu-ţi pune-nţelepciunea în slujba bogăţiei
Căci sub a ta privire într-o clipită piere
Şi trece ca o umbră speranţa lăcomiei.

Să nu mănânci din pâinea celui pizmaş vreodată
Şi nu-i pofti mâncarea plăcută la vedere
Căci el este făţarnic în gând şi te îmbată
Cu vorbele-i şirete ce-aduc apoi durere.

Nu risipi degeaba cuvinte înțelepte
Căutând să stai de vorbă cu omul fără minte,
Întreaga-Ţi străduinţă nu va putea să-ndrepte
Cărarea lui pornită din rele-nvăţăminte.

Să nu muţi niciodată ogorului hotarul
Ce văduva şi-orfanul îl au în stăpânire,
Căci Dumnezeu din ceruri le ştie tot amarul
Şi El îi ocroteşte în marea Lui iubire.

Fii totdeauna gata cu inima deschisă
S-asculţi învăţătura cea bună şi curată,
Căci binecuvântarea din cer a fost promisă
Acelui ce trăieşte o viaţă cumpătată.

O vorbă înțeleaptă la vremea potrivită,
E ca un măr de aur în coşul de valoare.
De-i spusă cu blândeţe şi-i bine chibzuită,
Îi va zidi pe alţii chiar dacă-i spre mustrare.