La o fereastră
Stă un băiat și o fată,
El cu un păr bălai
Și cu ochii înseninați.

Ea cu părul auriu,
Zici că soarele în el s-a topit.
Stau și privesc la cei
Ce trec pe sub al lor geam.

Și veseli le zâmbesc
Toți cei ce pe lângă ei trec,
Căci le fac ziua mai bună
Cu a lor priveliști.

Dar iată că la fereastră
Se oprește deodată
Un biept cerșetor
Și le cere bucate din ale lor.

Fără să clipească,
Ei o cheamă pe mama lor
Să-l cheme în casă
Pe omul cerșetor.

Să-l pună la a lor masă,
Să-i dea din ale lor bucate,
Căci tare mai flămând
E bieptul cerșetor.

Deschise ușa larg
Și în casă îl pofti,
Îl puse la a lor masă
Și cu de toate îl cinsti.

Cu bucatele cele mai bune,
Nu doar un colț de pâine,
Cum era cerșetorul obișnuit
Să primească de la un străin.

După ce se ospătă,
Ei haine noi îi dăruiră,
Îmbrăcat frumos
Și încălțări noi a primit.

El le mulțumi pentru tot,
Că au avut grijă de un cerșetor,
Că în a lor casă a fost primit
Și din iubire totul i-au dăruit.

Și cu o binecuvântare
El rămas-bun își luă
De la mama celor doi copii
Ce în casa lor l-au primit.

Mai târziu ei au înțeles
Căci în casa lor Isus poposi
Și s-au bucurat în sinea lor,
Căci din cer un sol au primit.

Tu, azi, ce stai nepăsător,
În a ta casă Isus de-ar veni
Îmbrăcat în cerșetor,
L-ai alunga sau primi?