Isus veni pe bătrânul pământ
Să înalțe către ceruri omenirea,
Ca, prefăcuți în noul legământ,
Eliberați să ne trăim menirea.

Sânge curgând e jertfa căpătâi,
Răscumpărând pornirile negrăite,
Cu toți, pe rând, să ajungem mai întâi
Cu dragoste la inimi frânte.

De nu găsești un loc de mângâiat
Și nicio mână fără de putere,
Și niciun glas durut, încrâncenat,
Ce, stins în lacrimi, caută și cere,

Și nicio rană nu mai însângerează
În mințile robite de păcat,
Iar împrejurul tău bine ființează,
Chiar și atunci când mult ai de lucrat,

Altarele așteaptă îngenunchere
Și metereze caută străjerii,
Spărturile din zid cer priveghere,
Întunecimea zace prin ungher.

Și neștiința de crez și adevăr
Aruncă înfricoșate răni în suflet,
Și neînvierea, trăirea în răspăr,
Mânjește, devorând până în cuget.

Și câte nu mai sunt de făptuit
Până bucuria cerească să curgă,
Ca un izvor din Golgota pornit,
La fiecare suflet să ajungă!