„Domnul este Păstorul meu; nu voi duce lipsă de nimic.”

(Psalmul 23:1)

Viața este o călătorie presărată cu răscruci, urcușuri și coborâșuri. Fiecare zi ne aduce alegeri care ne pot apropia sau îndepărta de scopul pentru care am fost creați. Sunt momente în care drumul pare luminat și sigur, dar și clipe în care pașii ne devin grei, iar direcția neclară. În astfel de momente, Cuvântul lui Dumnezeu ne aduce alinare și certitudine: nu suntem singuri.

A-L avea pe Domnul ca Păstor înseamnă mai mult decât protecție – înseamnă grijă constantă, călăuzire atentă și iubire necondiționată. Păstorul își cunoaște oile, le cheamă pe nume și le conduce pe cărări sigure, chiar și atunci când ele nu înțeleg drumul. De aceea, promisiunea „nu voi duce lipsă de nimic” nu se referă doar la nevoi materiale, ci la pacea sufletului, la speranța care nu se stinge și la prezența Lui neîntreruptă.

A merge alături de Dumnezeu nu înseamnă absența problemelor, ci siguranța că nu le înfruntăm singuri. În mijlocul încercărilor, El ne oferă pacea care întrece orice pricepere. Când obosim, El ne reînnoiește puterea. Când ne simțim pierduți, El ne arată din nou calea. Chiar și în văile întunecate, prezența Sa ne aduce liniște și curaj.

Astăzi, indiferent unde te afli pe drumul vieții – la început de drum, într-o perioadă de așteptare sau în mijlocul unei furtuni – alege să-ți încredințezi pașii lui Dumnezeu. Lasă-L să-ți fie Păstor, călăuză și sprijin. Cea mai frumoasă călătorie nu este cea lipsită de încercări, ci cea în care inima ta merge în pas cu Dumnezeu, încrezătoare că El știe drumul și destinația.