„De aceea vă spun: „Orice păcat și orice hulă vor fi iertate oamenilor; dar hula împotriva Duhului Sânt nu va fi iertată. Oricine va vorbi împotriva Fiului omului, va fi iertat; dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt, nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor.” (Matei 12:31-32)

    Mulți de-a lungul timpului s-au întrebat ce să fie acest păcat de ne iertat. Suflete sincere s-au temut ca nu cumva să fi săvârșit „păcatul cel mare”. Iată mai jos interpretarea pe care o dau doi distinși cărturari creștini cuvintelor Domnului, interpretare cu care tind să fiu de acord.

William MacDonald: „Aceste versete marchează o criză în raporturile lui Hristos cu liderii Israelului. El îi acuză de a fi comis păcatul de neiertat: hula împotriva Duhului Sfânt, adică afirmația că Isus ar fi săvârșit minunile Sale prin puterea Satanei, când, în realitate, El le-a înfăptuit prin puterea Duhului Sfânt. În fond, ei Îl numeau pe Duhul Sfânt Beelzebub, domnul dracilor.

Există iertare pentru alte forme de păcat și hulă (blasfemie). Cineva putea chiar vorbi împotriva Fiului Omului, și totuși să fie iertat. Dar a-L huli (sau blasfemia) pe Duhul Sfânt este un păcat pentru care nu există iertare, nici în veacul acesta, nici în veacul viitor, al mileniului. Prin „veacul acesta” Isus s-a referit la zilele lucrării Sale publice pe acest pământ. Există temeiuri să ne îndoim că acest păcat de neiertat ar putea fi comis astăzi, deoarece acum El nu este prezent cu trupul și nu săvârșește minuni în același fel.

Păcatul de neiertat nu este totuna cu respingerea Evangheliei. S-ar putea ca un om să-L respingă pe Mântuitorul ani de zile, și apoi să se pocăiască, să creadă și să fie mântuit. (Desigur, dacă moare în necredință, rămâne neiertat) Tot așa, păcatul de neiertat nu este totuna cu așa-numita cădere sau alunecare de la credință. S-ar putea ca un credincios să se îndepărtaze de Domnul, dar până la urmă să fie readus la părtășia cu Dumnezeu și cu copiii Lui.

Mulți oameni se tem ca nu cumva să fi comis un păcat de neiertat. Chiar dacă acest păcat ar putea fi comis în zilele noastre, faptul că o persoană este îngrijorată e, în sine, o dovadă că nu s-a făcut vinovat de acest păcat. Cei care au comis acest păcat erau împietriți și neânduplecați în opoziția lor față de Hristos. Ei nu se jenau deloc să-L insulte pe Duhul Sfânt și nu șovăiau să uneltească omorârea Fiului lui Dumnezeu. Ei nu dădeau nici un semn de remușcare sau pocăință.”

R C Sproul: „În acest text Isus nu ne oferă o explicație amănunțită a naturii acestui păcat îngrozitor... Ca urmare a acestei tăceri, s-a speculat mult cu privire la păcatul de neiertat. Două au fost menționate frecvent ca însemnând păcate de neiertat: adulterul și crima... O concepție mai populară are de-a face cu împotrivirea ultimă față de aplicarea de către Duhul Sfânt a lucrării de răscumpărare a lui Hristos. Prin urmare, necredința finală este considerată a fi păcatul de neiertat... Ce lipsește fiecăreia din aceste trei teorii este o analiză a semnificației blasfemiei. Blasfemia este ceva ce facem cu gurile noastre. Are de-a face cu ceea ce se spune cu voce tare. Desigur poate fi săvârșit și cu penița, dar blasfemia este un păcat verbal...

Sunt de acord cu cercetătorii Noului Testament care trag concluzia că păcatul de neiertat înseamnă a-L blasfemia pe Hristos și pe Duhul Sfânt spunând că Isus este un drac când ști că nu este așa, adică, păcatul de neiertat nu poate fi făcut în ignoranță. Dacă o persoană știe cu siguranță că Isus este Fiul lui Dumnezeu și apoi declară cu gura lui că Isus este de la diavolul, acea persoană a comis o blasfemie de neiertat. Cine comite un astfel de păcat? Acesta este un păcat comun dracilor și oamenilor cu totul degenerați. Diavolul știe cine este Isus. El nu poate invoca necunoașterea ca scuză.

Unul din faptele fascinante ale istoriei este modul ciudat în care vorbesc necredincioșii despre Isus. Marea majoritate a necredincioșilor vorbesc despre Isus cu un respect deosebit. S-ar putea ca ei să atace biserica cu multă ostilitate, dar totuși vorbesc despre Isus considerându-L un „om deosebit”... A spune că Isus este un drac nu este un lucru pe care îl vedem făcut de mulți oameni. Totuși, este posibil ca oamenii să știe adevărul despre Isus și să se coboare atât de jos. Nu trebuie să fi născut din nou ca să ai o cunoaștere intelectuală a adevăratei identități a lui Isus. Repet, demonii știu cine este El.

    Ce putem spune despre creștini? E posibil ca un creștin să comită păcatul de neiertat și astfel să-și piardă mântuirea? Nu cred. Harul lui Dumnezeu face imposibil acest lucru. În noi înșine suntem capabil să păcătuim, inclusiv să-L blasfemiem pe Duhul Sfânt. Dar Dumnezeu ne păzește de acest păcat. El ne păzește de o cădere totală și definitivă, păzindu-ne buzele de acest păcat oribil. Noi săvârșim alte păcate și alte genuri de blasfemii, dar Dumnezeu, în harul Lui, ne ferește de comiterea blasfemiei supreme.”