Prorocul Daniel cap. 4.
Copacul cel mare

Nebucadnețar împăratul
Către toate neamurile
Oamenii de toate limbile
Limbi diverse pe pământ
Adresez acest cuvânt
S-aveți bucurie multă
”-Pacea fie-vă-nmulțită! ...
Iată m-am gândit în mine
Să aduc pe-acestă cale
Minuni a Celui Prea Înalt
Făcute tocmai cu mine
Nu pentru a mă lovi
Ci Numele-a-și preamări
Semne mari mi-a arătat
Dumnezeul Cel Prea Înalt
Și minuni puternice
Inimii-mi nevrednice
Și lumii eretice
Stăpânirea-I veșnică
Și dreapta-i puternică
Generații rând pe rând
Stăpânește-mpărățind
Eu Nebucadnețar stăteam
În casa mea mă odihneam
Și-n palat eu prosperam
Am avut un vis ciudat
Care rău m-a speriat
Gânduri mă tot urmăreau
Și-aveam viziuni în minte
Care aievea păreau
Și care mă tulburau
Greu de rostit în cuvinte
Încă-n ceața somnului
Am cerut să-mi fie-aduși
”Crema Babilonului”
Aleasă dintre supuși
Visul a mi-l desluși
Ca să mă pot liniști...
Au venit la mine scribii
Cei care citeau în stele
Caldeeni și ghicitorii
Visul a mi-l cerceta
Și a mi-l interpreta
La urmă de tot venea
Daniel naintea mea
Ce-l numisem Beltșațar
Cel ce avea mare dar
Cel venit din neam evreu
După numele dumnezeului meu! ! ! ...
El are în el duhul dumnezeilor celor sfinți
Am depănat visul înaintea lui
Zicându-i:
”-Beltșațar, căpetenie a Magilor, știu bine că ai în tine
Duhul dumnezeilor celor sfinți! ...
Șcare-n dezlegarea tainelor grele
Îți aduc doar biruinți
Pentru tine, nici o taină nu este grea
Tu cunoști vise și viziuni ce le poți explica
Spune-mi dar viusul care m-a speriat
Cu viziunile lui și-apoi ce Reprezintă ele cu-adevărat! ! ...
Iată viziunile ce mi-au trecut
Prin minte pe când eram în pat
De am rămas fără cuvinte
Că tare m-au speriat... ”
Mă uitam și iată în mijlocul Pământului, era un copac
Deosebit de înalt
Acesta a crescut și era puternic
Atât de mare era
Că vârful la Ceruri îi ajungea
Și de la marginile pământului se zărea
Avea frunze frumoase și multe roade
Hrănind păsările și fiarele toate
Fiarele câmpului și păsările cerului
Care cuibăreau și pui scoteau
Pe crengile lui...
În viziunile care-mi treceau Prin minte
În pat fiind
S-a coborât din ceruri un
Paznic pe pământ
El a strigat din toate puterile
”Tăiați copacul rupeți-i crengile și-i scuturați frunzele
Risipiți-i fructele
Alungați animalele de sub el
Cu păsările procedați la fel
Totuși lăsați trunchiu-n pământ
Cu-ale lui rădăcini
Legat cu lanțuri de bronz și de fier
De iarba crescută în jur și sub el
De roua cerurilor să fie udat
Cu animalele sălbatice să pască
Fiindcă asta a căutat
Iar inima lui prin ocară
Să ajungă ca inima de fiară! ! ...
Astfel șapte timpuri să treacă
Peste el
C-a făcut numai ce voia inima Lui
Acum să stea-n bătaia vântului
Hotărârea acestor pedepse grele
A fost decisă la sfatul ținut de Sentinele
La cererea sfinților
Pentru ca cei vii să înțeleagă
Că Dumnezeul Prea Înalt
Este stăpân peste lumea întreagă
Odă cui îi place, celui ce-i i-e Credincios,
Ales dintre oamenii cei mai de jos
Și iată visul avut,
Nici un înțelept de mine chemat
În nici un fel nu m-a ajutat
Să-l interpreteze nimeni n-a putut,

Tu Daniel visul poți să mi-l
Prezinți și explici
Că ai în tine duhul dumnezeilor celor sfinți...
Atunci Daniel numit Beltșațar
A rămas aproape o oră uimit
Ale sale gânduri îl tulburau,
Fiind nevoit

Și împăratul din nou i-a vorbit: ”Să nu te tulbure Beltșațar visul meu și nici Interpretarea lui”
Căci numai ție dumnezeul tău
Îți dezvăluie înțelesul visului
Daniel i-a zis:
”-Visul să fie pentru cei ce te urăsc împărate, și
Te- nvinovățesc fără temei
Și pentru toți vrăjmașii tăi! ! ! ...
Copacul visat cu crengi foarte-nnalte
Ajungând pân la cer
Având roade bogate
Ești tu împărate! ...
Tu ai ajuns puternic și mare
Și împărăția ți s-atâta-ntins
De n-are asemmănare
Până la marginile Pământului
Și-a ta măreție ajun-a la Soare
Împărate al multor popoare! ! ...
Acesta este-nțelesul visului ce
L-ai visat și te-a-nfricoșat împărate
Cu viziunile lui toate
Și-a Celui Prea Înalt hotărârâre
Care prin vis ți-a dat de știre
Și vei trăi a lui împlinire
Dintre oameni te vor izgoni
Cu fiarele câmpului vei locui
Îți vor da iarbă ca la boi
Și vei fi udat de rouă și ploi
Șapte timpuri vor trece peste tine
Până vei recunoaște c-a lumii
Împărăție
O stăpânește Cel Prea Înalt pe Veșnicie
Porunca ca trunchiul să-i lase
Și rădăcinile lui
Prins cu lanțuri în ierburile câmpului
Înseamnă că întreaga împărăție
Îți rămâne cu totul ție
Iarbă ca boii nu vei mai paște
Dacă faptul că cerurile
Stăpânesc peste lumea aceasta
Vei recunoaște
De aceea împărate sfatul meu
Pentru tine înaintea ta să fie primit:
”Pune capăt la păcatele toate
Făcând în împărăție dreptate! ! !
Rupe-o cu-a tale nelegiuiri
Și Milostiv săracilor fii! ! ...
Și poate că viața ți se va prelungi
Căci numai făcând dreptate
Poate continui în prosperitate
Trecură douăsprezece luni
De când pe-acoperișul
Palatului împărătesc se afla
Gândind ca cei nebuni
Cât de mare-i puterea ce-avea
Și-n sinea lui se lăuda cu ea
Și gândea cam așa:
”Nu- oare acesta Babilonul cel mare
Și nu l-am zidit eu oare
Ca reședință împărătescă? ! ...
(Uita de puterea cerească)
Prin puterea bogăției mele
Înălțat până la stele
De slava măreției mele
În timp ce avea cuvântul în
Gură
Dumnezeu a luat acea măsură
De-a paște iarbă-n natură
Și din cer s-a coborât un glas
Exprimându-și mânia:
”-Află împărate Nebucadnețar
Că ți s-a luat împărăția”
Chiar în acel ceas
Se-mplinea cuvântul acelui
Glas
La sfârșitul acestor zile eu Nebucadnețar
Am ridicat ochii spre ceruri
Și mintea-mi venise iar la loc
Și gura-mi rostea adevăruri
Binecuvântănd pe Cel Prea Înalt
Pe Care l-am lăudat
Și am cinstit pe Cel Ce Veșnic
Trăiește
Care pe-a Sa făptură
Smerește! ...
Acela a Cărui Împărăție
Din generație în generație
Veșnică o să fie! ! ! ...
El cu oastea cerurilor face ce
Vrea
La fel cu locuitorii pământului
Nimeni nu se poate opune Dreptei Lui
Și nimeni nu poate să-l întrebe
Ce faci? ...
Strălucirea și măreția mi s-au
Dat îndărăt
Ca și slava împărăției mele
Prezise de acest mare profet
Sfetnicii mei m-au căutat
Și peste împărăție s-a revărsat
O mare bucurie
”Că deosebită măreție,
S-a adăugat la împărăție
Acum laud înalț și cinstesc
Pe Împăratul de pe Tronul
Ceresc
Toate lucrările Lui sunt
Adevărate
Și el mi-a zidit frumoasa-mi
Cetate
Toate cărările Lui au fost
Drepte sunt și-au să fie
Și smeresc pe cei ce umblă cu
Mândrie.
Eu îi sunt Lui mărturie
Și zic:
”Preamărit DOMNUL să fie
Și-a Lui minunată și nesfârșită Împărăție! ! ! . .

PS
Când vei zice-n mintea ta
Dau slavă Lui Yehova! ! ...
Gândul tău la ceruri urcă
Și Yah domnul te ascultă
Din a Sa înțelepciune
Izvorăsc doar lucruri bune
Din care-o să-ți și ție
Câte-un strop de apă vie
Tu însuți nu te-nnălța
Însuși El te vă-nvăța
Că nu-i loc pentru mândrie
În a sufletului glie
Că la tine caută,
Cinste, slavă, laudă! ...
Toate spre mărirea Sa
Cu tine-a se lăuda în fața
Aceluia
Care-o lume ține roabă
S-o facă în foc să ardă
Te-ndeamnă a fi semeț
Dar gândește, cu ce preț! ? ...
Nu degeaba ți-a dat ție
Dumnezeu din apa vie
Cinstește izvorul manei
Și nu da prilej Satanei
Să ducă sufletul tău
Într-un negru mare hău
Departe de Dumnezeu
În hăul de chin și vai
Alege bine și stai
Lângă Dumnezeu în rai
El ți-a dat ție tăria
De-ați petrece veșnicia
Jertfindu-și fiul pe Mesia
Pentru a ta umilință
Îți dă Domnu prin credință
Și a Sa Milostivire
Mare, mare, mântuire
Când va pronunța sentința
Ce-ți schimbă total ființa...

Blându Ioan
02.02. 2026.