Uită-te la mine cu priviri de har,
Să-mi sădești în suflet universul tău,
Cu sclipiri de viață și cu nopți de jar,
Mai rămâi și astăzi, să fim Tu și eu.

Uită-te spre locul unde m-ai sădit,
Te apleacă, Doamne, căci m-am frânt din nou,
Îmi învie floarea ce s-a ofilit,
Mă așează iarăși într-un alt tablou.

Uită-te cu șansa ce o dai oricui,
Să-mi trezească râsul ce mi-a adormit,
Să-mi topească gheața rece-a versului,
Să nu-mi moară visul vis neîmplinit.