Nepăsător și tăcând, nu faci dreptate
Când cel slab e apăsat în cetate.
Judecați dar totdeauna cu nepărtinire
Față de cei ce-s îmbuibați în fire.

Dar dacă-n inimă aveți nelegiuire,
Cum să mai aveți în duh călăuzire?
Și dacă-n cumpănă puneți sâlnicia,
Cum vreți să mai moșteniți veșnicia?

Cei răi sunt stricați chiar dinainte
De-a vedea lumina soarelui fierbinte,
Iar mincinoșii se pierd și se rătăcesc
Chiar când în lumea aceasta pășesc.

Au otravă de șarpe chiar de la-nceput,
Nu cunosc calea vieții nici cerescul scut.
Sunt surzi, fiindcă au urechile astupate
Și nu se căiesc deloc pentru păcate.

Risipească-se cei răi ca apele care se scurg,
Să nu mai întindă curse celor sfinți în amurg.
Săgețile lor să nu-l ajungă pe cel neprihănit
Care stă sub aripile Tale, Doamne ocrotit.

Cei fără prihană se vor bucura în Domnul
Când El cu dreptate va judeca pământul,
Și va înălța pe toți cei sfinți din țărână,
Și-n Împărăția Slavei le va da odihnă.
Amin.
(Luni, 7 septembrie 2020)