A venit Isus!

                                               Ioan 21:5-7

            „Copii“, le-a zis Isus, „aveți ceva de mâncare? “ Ei i-au răspuns: „Nu“.

            El le-a zis: „Aruncați mreaja în partea dreaptă a corăbiei, și veți găsi. “ Au aruncat-o deci, și n-o mai puteau trage de mulțimea peștilor.

            Atunci, ucenicul pe care-l iubea Isus a zis lui Petru: „Este Domnul! “ Când a auzit Simon Petru că este Domnul, și-a pus haina pe el și s-a încins, căci era dezbrăcat, și s-a aruncat în mare.”

          După judecata nedreaptă, răstignirea, moartea și învierea Domnului Isus Cristos, ucenicii Lui, Petru și Ioan, au ieșit noaptea pe mare, la pescuit, însă fără nici un rezultat.

            Spre dimineață, pe când se iveau zorile, au auzit un glas blând venit de pe țărm. „Copii, ați prins ceva pește?" „Aveți ceva de mâncare?”

            Petru, ca și Ioan, și-a ridicat privirea: Este un consătean de al nostru? . „Nu!" Din nou, cu glasul duios, de pe mal, „omul” i-a îndemnat: „Încercați în partea cealaltă!"

            Toată noaptea s-au trudit ucenicii, pescari de meserie, fără nici un rezultat, dar la glasul dulce, s-au supus: au  aruncat plasa la dreapta corăbiei și năvodul s-a umplut cu o sută cinci zeci și trei de pești mari.

    Lucrurile se repetă; încă o pescuire minunată. Toate acestea s-au mai întâmplat odată.

  Ioan și-a ridicat ochii spre „omul” de pe țărm: „Este El” îi șoptește lui Petru. „Este Isus, Domnul"

            Petru s-a  întors, s-a uitat: „A venit Isus!”.

            De data aceasta nu Isus Învățătorul, ci a venit Isus Biruitorul morții, Regele înviat din morți, stând pe malul mării Ghenezaret, așteptându-Și cu drag, „copiii”.

            Isus, Dumnezeul cerurilor și al pământului, era acolo pe țărm... a făcut focul, a pregătit „prânzul” Versetul 12. I-a chemat pe ucenici: „Veniți de prânziți!” Petru a sărit în apă, a înotat până la mal pentru a se închina de data aceasta în fața Prietenului pe care Îl trădase în noaptea în care fusese judecat pe nedrept.

            Amândoi Și-au adus aminte de ultima oară când Petru a stat lângă foc, în curtea marelui Preot.

           Petru Îl trădase pe Domnul și Învățătorul lui; dar în bunătatea și îndurarea Lui, Dumnezeu a venit din nou la el, ca să-l mângâie, să-l încurajeze, să-l ridice...

            Oare de câte ori și noi Îl trădăm pe Domnul, prin felul cum gândim, prin felul de a vorbi, prin felul cum ne trăim viața de credință?

         Ce bun este Domnul! De fiecare dată El vine primul la întâlnire, ne iartă și ne pregătește pâinea de fiecare zi!

           Petru a ajuns la mal, dar nu a mai zis nimic, lucru total neobișnuit pentru el. Cuvintele parcă nu-și mai aveau rost într-un moment așa de înălțător. Isus, Dumnezeu îi pregătise micul dejun prietenului care, cu câteva zile în urmă, Îl trădase.

            Ucenicul Petru mai avea încă odată parte de harul de a sta la masă cu Mântuitorul, în Galileea.

            Tu, prieten drag, ce ai putea să spui în astfel de momente solemne?

            Gândește-te că ești doar tu și Dumnezeu!

            Îți cunoști foarte bine faptele, știi bine care îți este starea față de Salvatorul tău, dar tot așa de bine te cunoaște Dumnezeu. El îți cunoaște gândurile, vorbele spuse în ascuns, trăirea, totul este gol și descoperit înaintea Celui ce are ochii ca para focului.

            Ce poți să faci? Ce poți să spui?

            Ai putea să faci ceea ce a făcut Petru! Să stai pur și simplu în prezența lui Dumnezeu, în liniște și așteptare, să iei din mâna Lui darul pe care ți l-a pregătit.

            Uneori, aceasta este atitudinea pe care trebuie să o ai în fața Domnului și Mântuitorului tău; să taci, să meditezi la viața ta, să scoți tot trecutul întunecos din inima și din sufletul tău și să lași să pătrundă Lumina Lui.

            Uneori suntem prea vinovați ca să rostim cuvinte, dar în același timp, suntem prea plini de nădejde ca să plecăm din prezența Lui.

            Poate că ceva din trecutul sau prezentul tău te oprește să te apropii de Domnul. Ascultă-I șoapta: Te îndeamnă să mai încerci odată…

            Versetul 7: „Când a auzit Simon Petru că este Domnul, și-a pus haina pe el și s-a încins, căci era dezbrăcat, și s-a aruncat în mare.”

            De data aceasta încinge-ți și tu haina ca Petru, coboară din „barca” ta care plutește în derivă și urcă în „corabia” lui Isus care te duce în siguranță la liman.

           Lângă Isus ai șanse mari de reabilitare. El îți acordă iertare, îți dăruiește viață din viața Lui.

            „Ai ceva de mâncare?”

            Așterne-I masa, pregătește-I cel mai frumos loc în inima ta, dar și în casa ta, și nu te îngrijora de nimic: vine Isus cu bucate alese. El vine cu Apă Vie și cu rodul Pomului Vieții și te îmbie să mănânci împreună cu El.

            Apocalipsa 3:20: „Iată, dacă deschizi ușa, voi intra la tine, voi cina cu tine și tu vei cina împreună cu Mine”, zice Isus, Domnul.

            Nu ezita, prieten drag; încinge-ți haina; Domnul Isus te așteaptă cu drag. Întâlnirea cu El este cea mai importantă și cea mai valoroasă întâlnire.