Dintre corăbii bine pregătite
Să ducă-n depărtări comori pe mare,
Câte avea-vor zile însorite
Şi vânt să le împingă-n larga zare?

Când nu mai e speranţa unor maluri
Şi groaznic se dezlănţuie furtuna,
Câte vor fi uşor zdrobite-n valuri
Pierzându-se-n adânc pe totdeauna?

Din copilaşi frumoşi şi din fetiţe
Ce vin nevinovați în lumea noastră,
Câţi vor fi amăgiţi din grădiniţe
Şi vor privi pe-a răului fereastră?

Câţi oare vor pieri în tinereţea
Cu multele-i momeli otrăvitoare?
Şi câţi vor mai ajunge bătrâneţea
Scăldată-n frumuseţe şi splendoare?

Dintre acei ce luptă cu tărie
La un liman în viaţă să ajungă,
Câţi oare vor sfârşi cu bucurie
Şi se vor bucura de-o viață lungă?

Pe drumurile vieţii mulţi aleargă
Căutând un singur lucru: „Fericire”
Dar câţi vor alerga o viaţă-ntreagă
Fără să aibă nici o răsplătire?

Mulţi oameni sunt robiţi încă de dorul
De a zidi, muncind cu toată fiinţa...
Dar dacă nu zideşte Creatorul,
Zadarnică le este străduinţa.

Ostaşi stau sus pe zid când teama creşte
Veghind ca să păzească o cetate,
Dar dacă Dumnezeu nu o păzeşte,
Degeaba este veghea lor în noapte.

Mulţimi stau cu privirea aţintită
La minunata, veşnică cunună
Dar o cunună-n Cer au pregătită
Doar cei ce vor lupta lupta cea bună.