Mergi cu drag unde te-așteaptă
Dragostea-n portiță.
Stai cu dragoste-n grădină
La a soarelui lumină,
În umbra foilor de viță
Să te răcorești de-arșiță.

Dormi cu drag în așternutul
Moale-al bucuriei,
Cu parfum de primăvară,
Că atât este de rară
Casa prieteniei
Pe întreg întinsul gliei.

Dragostei și voii bune
Orice munci le par ușoare,
Și pe deal ca și pe luncă.
Sila însă nici o muncă
A iubi-o nu-i în stare.
Toate-i par obositoare.

Calul bun se vede
Și sub șaua rea.
Dragostea curată
Este binecuvântată
Și pe vreme rea,
Și așa va rămânea.

Precum valul ce nisipu-l
Strânge și iar îl desparte,
Tot așa ne-aruncă viața
Și ne zdruncină speranța
Când aproape, când departe,
Când ne-nspăimântă de moarte.

Pasul cel mai greu e-acela
Care-l faci până la prag.
Greu îl faci când lași în urmă
Părtășia cea mai fermă
Sau când pleacă ce-ai mai drag,
Iar tu rămâi trist și pribeag.

Dragostea de care zilnic
Nu-ngrijești s-o-mprospătezi
Scade-n fiecare seară
Până-ajungi să-i spui povară
Și se duce cum nu crezi,
Iar la urm-ai să oftezi.

Fericiți sunt numa-n Domnul
Cei ce se iubesc fierbinte.
Ei chiar despărțiți o vreme
Nu au între ei dileme
Au unirea-n veci ’nainte,
A lor nădejde nu-i minte.
Amin.
(Duminică, 28 martie 2021)