Când luna îşi aşterne beteala-i de lumină
Peste pământul aspru şi veşnic zbuciumat,
Când stelele se scaldă în noaptea cea senină
Şi strălucesc mai tare ca firul de smarald,

Când noaptea-mi este sfetnic în boală şi-n suspine
Privesc stelele toate. . Mă-ntreb în noapte, zi,
Când oare, Tu, Isuse, ai să te-nduri de mine,
La inima-mi plăpândă. . când oare vei veni?

Când tot ce mă-nconjoară, respiră liniştirea
Aud un susur blând. . Oare cine vorbeşte?
Ridic atuncea Doamne, spre Tine, iar privirea
Iar Duhul Tău la mine, în suflet se opreşte...

Şoptesc luceferi, stele, înveşmântate-n Slavă
Că timp mult nu mai este! Isus va reveni...
O! Taci şi mai aşteaptă, inima mea, bolnavă,
Căci vine! Vine Isus! El, Medic din vecii!

Să-ţi faci din Domnul Slavei, un sfetnic pe cărare
Şi să nu-ţi spui durerea copile, nimănui!
Căci numai Domnul Isus îţi va da vindecare
Puterea Izbăvirii e doar în Mâna Lui!

Când fraţii tăi de cruce îţi spun că n-ai credinţă
Dac-ai avea... şi astăzi. Isus te-ar vindeca...
Tu n-asculta! Căci Domnul cunoaşte-a ta fiinţă
Dar are o lucrare şi-un plan în viaţa ta!

Să nu descurajezi nicicând pe a ta cale
Chiar dacă mergi cu lacrimi şi inima ţi-e grea...
Curând vei lăsa totul. . în a durerii vale
Şi vindecat de toate, în ceruri vei umbla!