Pescarii care n-au pescuit niciodată!

Intr-o Locație frumoasă de dealuri, lacuri și câmpii,
Natura întreagă tresălta prin cântece de ciocârlii.
Și razele de soare blânde sclipeau duios printre coline,
Zâmbeau și florile frumoase prin bâzâitul de albine!

Într-un sătuc apropiat, de printre lacuri și ogoare,
S-au întâlnit niște pescari cu o dorință arzătoare!
Și au decis să înființeze un grup al lor mai diferit,
Ca să discute împreună, să fie buni la pescuit!

Căci lacurile de prin jur roiau de pești, și mici și mari,
De aceea mulți s-au adunat, toți care se credeau pescari!
Și au format a lor grupare, chiar regulat ei se întâlneau,
Vorbeau de pescuit cu patos, de strategii noi aminteau!

Și iată-i laolaltă iar, săptămânal aveau ședințe,
Lună de lună se întâlneau și discutau a lor știință.
Ce mare e a lor chemare, de a fi pescar în astă lume,
Că nu oricine e chemat să poarte falnic acest nume!

Și an de an ei defineau mai în detaliu a lor chemare,
Își apărau cu sârguință al lor renume și onoare!
Și acei pescari care lipseau din ale lor motive clare,
Ei își primeau dur observații de la pescarii plini de ardoare!

Și al lor motto era puternic, ce înflăcăra pe mulți pescari,
Că pescuitul pentru ei e sfânt, pentru cei mici și mari!
Chiar au ajuns să se întâlnească și la nivel național,
Cu toți pescarii ce-și doreau să fie buni într-un final!

Și fiecare își spunea părerea lui despre echipare
Și ce metode mai moderne ar pune peștii în mișcare,
Despre momeli ce ar atrage toți peștii lacului la mal,
Și iată-i prinși în teorii, plutind pe-al visului dur val!

Chiar au ajuns să construiască și imobile, poduri noi,
Ca generația ce vine să aibă ei resurse în toi!
Însă un singur lucru bun acești pescari uitau să facă:
Ei doar vorbeau, dar niciodată ei nu s-au dus să pescuiască!

Și totuși, ocupați pescarii, ei și-au făcut chiar comitet
Și trimiteau ai lor pescari prin alte zone, mai direct.
Și le spuneau să exploreze, să vină cu noi informații,
Ca să întreprindă noi metode și pentru alte generații!

Acei din comitet erau pescari de frunte, credincioși,
Ce inspirau pe alți pescari să fie ca și ei pioși.
Erau pescari mai devotați, mai plini de zel, mai serioși,
Dar nici acei din comitet nu pescuiau, erau sfioși!

Și fără ca să pescuiască, pescarii noștri s-au gândit
Că a venit acel timp falnic ce trebuie investit.
Așa că au decis pescarii să construiască ceva mare,
O instituție aleasă ce să producă o schimbare!

Și acolo au venit mulți tineri ce învățau pescari să fie
Și își primeau a lor diplomă, că au finisat plini de mândrie.
Erau răsplini de cunoștințe, știau mai multe ca oricine
Când este timpul și cum poate pescarul bun să prindă bine!

Și iată, mulți au ieșit chiar doctori într-o pescologie aleasă,
Cu chip sever, plini de științe, dar fără ei să pescuiască!
Și iată, mulți pescari ce-s tineri, având licență în buzunar,
Au fost trimiși de pedagogi să exploreze zone iar!

Și aceștia au spus că e nevoie, în zonele neexplorate,
Să echipeze ucenici, căci apele sunt prea bogate.
De aceea au făcut tipare și-au tipărit ei cărți destule,
Ca să învețe alți pescari să prindă pești și fără scule!

Chiar s-au ales între pescari cine vorbește mai bogat,
Să motiveze pe oricine la pescuit bine lucrat!
Și iată, într-o zi aleasă, un vorbitor mai talentat
A reușit ca să inspire un tânăr bine echipat!

Și plin de zel ca niciodată, s-a dus cu dor la pescuit
Și, ca să vezi minune mare, doi pești ce-s mari i-a prins zâmbind!
Și s-a întors între pescari și, plin de o mândrie clară,
Le-a povestit cum el a prins acești doi pești doar într-o seară!

Și pentru că avea rezultat ce nu-l avusese alt pescar,
Toți cei prezenți l-au lăudat și i s-a spus că are dar.
Și fiindcă mulți pescari doreau să audă de-a lui experiență bună,
S-au tot făcut doar conferințe, căci toți doreau ca să-l audă!

Și tânărul, când s-a văzut că e nevoie de lucrare,
Nu avea timp de pescuit, ci își făcea a lui chemare.
Și tot spunea la toți, oriunde, cum el a reușit odată
Să prindă pești doar într-o seară, cu undița lui echipată!

Și iată-l pus în fruntea lor, pescar cu practică bogată,
Și toți îl lăudau mereu de faima lui cea adunată!
Și pentru că își iubeau chemarea și numele de a fi pescar,
Îi aduceau chiar daruri bune și-l onorau ei iar și iar!

Și alți pescari chiar acceptau să trăiască lângă ape,
Dar niciodată pescuind, doar plini de cunoștințe moarte!
Și să-i vedeți ce sufereau când alții își băteau chiar joc,
Că se numeau pescari cu nume, dar ei nu pescuiau deloc!

Și se îngrijorau de acei ce mai lipseau la întâlniri
Și mai spuneau că sunt chiar gata ca să devină și martiri,
Căci ei se socoteau urmașii Aceluia care a promis:
„Urmați-Mă și vă voi face pescari de oameni”, cum am zis.

Nu vă puteți imagina cât de profund loviți erau
Când cineva a îndrăznit ca să le spună chiar pe șleau
Că ei, de fapt, nu sunt pescari dacă n-au pescuit vreodată!
O, cât dispreț, câtă osândă pe-a lor grupare adunată!

Dar în adâncul lor știau, și chiar ei le dădeau dreptate,
Că cel ce nu a pescuit nu e pescar, chiar și cu carte!
Că cel ce știe teorie nu e deloc pescar, să știți:
Doar practica e meseria, aceasta voi să vă amintiți!

Morala-i scurtă, drag creștine: nu fi pescar în teorie,
Căci când cunoști și știi mai multe, poți cădea-n cursa de mândrie.
De azi să pleci la pescuit, ca să faci parte din lucrare,
Și pescuind în astă lume, tu-ți împlinești a ta chemare!