Dorim să părem a Lui unși,
Dar... păcatul ne-a răpus.
Dorim să părem neprihăniți,
Dar pe frați noi i-am rănit.

În ascuns i-am clevetit,
Când îi vedem le zâmbim,
În casele lor ne-au primit
Ne-au pus mâncare-n blid,

Noi, fățarnic le-am zâmbit,
Și Tu, Doamne, nu spui nimic?
Demult aștepți să ne pocăim,
Pe frați cu adevărat să-i iubim.

Cum poți fi așa răbdător?
Cu noi, niște trădători.
Cum mai poți să ne iubești?
Când suntem așa lumești.

Credem că ne descurcăm
Fără Duhul Sfânt să lucrăm,
Credem că-i meritul nostru
Că nu mai sunt pe scaune loc.

Am uitat să ne smerim
Și Ție să-Ți mulțumim,
Că biserica s-a înmulțit.
Ne-ai făcut a Tăi ucenici.

Să fim de Tine călăuziți
Când în lucrarea Ta pornim.
Doamne! Suntem așa de slabi,
Când Tu, mâna Ți-o retragi.

Bolnavii... nu sunt vindecați,
Demonizații, nu sunt eliberați,
Deși pentru ei ne-am rugat.
Dorim să-Ți întinzi al Tău braț.

Vindecă-i pe acești sărmani,
Iartă-i dacă Te-au întristat,
Nu-i lăsa din al Tău har,
Du-i în Împărăția Ta…

12.09. 2018 Londra