-De m-aș putea atinge de poala hainei Sale
Doar o secundă sau chiar și mai puțin
Vorbea în sinea ei cuprinsă de-a sa jale,
Femeia înăbușită de un adânc suspin.

De doișpe ani de zile, bolnavă și slăbită
Își cheltuise averea prin doctori, dar fără de folos
Mergea acum cu gloata ce-o împingea tăcută
Purtată ca de valuri în urma lui Hristos.

Cu fața ei umilă, brăzdată de întristare
Pășea în urma Lui, dorind doar o secundă
S-atingă poala hainei, să se tămăduiască
Dorind ca vocea ei, Domnul să i-o audă.

Nu se lăsă deloc, se împinse cu putere,
Pe brânci se aruncă și-atinse poala hainei
Lovită și strivită, călcată în picioare,
Simți o fierbințeală ce-aprinse corpul ei.

Rămase jos în stradă, în pulberea murdară
Nu auzea nimic, nici vuiet și nici voci,
O liniște adâncă ființa îi înconjoară
Pe fața ei brăzdată, un zâmbet străluci.

Deodată, din altă lume parcă se auzi o voce,
Blajină și curată: -Cin’ M-a atins pe haină?
Căci am simțit cum iese din Mine o putere?
-Cum Doamne! Cin’ Te-a atins de haină?

Atâta înghesuială, atât potop de lume
Și Tu ne-ntrebi pe noi, cine Te-a atins?
Privește bine în spate, nu vezi câtă mulțime?
Probabil cineva în Tine s-a împins!

Ochii Săi cei blânzi priveau întreaga gloată
Și undeva în spate stătea în praf femeia,
Cu lacrime șiroaie, tăcută, speriată
Se-apropie de El, căzându-I la picioare.

-O Doamne, iartă-mă! Te rog mă iartă!
Eu Te-am atins cu mâna, doar Ți-am atins un ciucur…
Știam că nu sunt pură, știam că nu-s curată,
Te rog frumos mă iartă, căci n-o să Te mai supăr!

-Îndrăznește fiică; credința ta te-a mântuit,
Du-te în pace! Căci ești tămăduită,
Necazul tău prea mare, prea mult te-a chinuit,
De boala ta copilă acum ești vindecată.
***
Domnul te așteaptă să te mântuiască.
Vino la El, cu-orice păcat sau vină,
Vino la Domnul ca să te curățească,
Din întuneric să te scoată la lumină.

Doar El îți dă putere și-ți dă și vindecare,
Doar El din tină te poate ridica,
Atunci când crezi că n-ai nici o salvare
Doar Domnul poate fi salvarea ta.

Amin!
21.01. 2026