Doamne,
dacă n-ai fi Tu în viața mea,
ce aș fi eu?
Aș fi un om rătăcit,
obosit de drum
și pierdut în dezamăgiri.
Fără Tine
n-aș fi cunoscut iubirea adevărată.
Tu m-ai învățat să iubesc
pe aproapele meu,
dar și pe cel ce mi-a fost vrăjmaș,
așa cum ai iubit Tu întâi.
N-aș fi știut să iert,
nici măcar pe jumătate,
dar Tu m-ai învățat să iert
chiar și atunci când sunt rănită,
pentru că ne-ai arătat
că prin iertare
suntem și noi iertați.
N-aș fi știut să ajut,
dar Tu m-ai învățat
să dăruiesc fără măsură.
Aș fi umblat pe căi stricate,
dar Tu mi-ai arătat
calea Ta,
calea veșnică și sfântă.
Doamne, fără Tine,
n-aș fi avut cui să-mi spun durerea,
nici un prieten adevărat
căruia să-mi deschid sufletul.
N-aș fi cunoscut
o mângâiere blândă
care să-mi aline inima
atunci când mă durea tăcerea.
Fără Tine,
n-aș fi văzut minunile Tale
lucrând în viața mea.
N-aș fi putut mărturisi
că m-ai vindecat
și m-ai scos la lumină
când eram în întuneric.
Fără Tine,
viața mea n-ar fi avut sens.
Aș fi trăit pentru lucruri trecătoare,
aș fi fost că vântul,
rătăcind fără rost.
Dar îți mulțumesc, Doamne,
că mi-ai deschis ochii
să văd minunile Tale,
că viața mea are sens
și că înainte să Te aleg eu pe Tine,
Tu m-ai ales pe mine Amin.