Efeseni 5:7

Grijă ce prieteni ai
În umblarea ta prin lume,
Că pierzi drumul către rai
Când la sfat cu cei răi stai
Și redai sfințirea-n glume.

Ușuratic când vorbești,
Întristezi pe Domnul tău.
Cu prietenii firești
Har de sus nu dobândești
Și te vei răci mai rău.

Grijă cu cine te-nsoțești
Pe cărarea mântuirii!
Dacă vrei mai mult să crești,
Trebuie să te hrănești
Cu cuvintele Scripturii.

Doar Cuvântul Cărții Sfinte
Dă tărie și putere
Pentru-a merge înainte
Cu o dragoste fierbinte,
Biruind în încercare.

Grijă de la cine-asculți
Sfaturi și-ndrumare;
Că azi sunt atât de mulți
Care-nvață, da-s căzuți
Și merg spre pierzare.

Întâlnești și câte-o stea
Frumoasă, dar rătăcitoare.
Veghează dar și nu urma
Pe cei ce n-au pecetea Sa
Și nu-L slujesc cu ascultare.

Grijă ai și ce iubești
În scurta ta viață.
Când inima o împărțești
Printre lucruri pământești,
Se va răci cu siguranță.

Leagă-ți inima de Domnul
Și de fericita veșnicie!
Slugă să îți fie banul,
Și ca țintă să ai cerul,
Slujind aici cu bucurie.

Grijă pe unde te duce pasul
În călătoria ta, creștine!
Timpu-i măsurat cu ceasul.
Fii atent care-i folosul:
Pentru cer sau pentru cine?

Timpu-i darul cu valoare
Ce se pierde mai ușor
În lume-aceasta trecătoare
Când nu-ți știi a ta chemare
Și nu ai de ceruri dor.

Grijă cum te pregătești
Pentru nunta cea de sus!
Ce mesaje tu citești? !
Ce cuvinte răspândești
Spre mărirea lui Isus? !

Prin cuvintele cu har
Sufletul se întărește,
Și bucuriile apar.
Stând de veghe la altar,
Duhul Sfânt ne întărește.
Amin.
(Joi, 24 iulie 2025)