Efeseni 4:22

Poftele-s înșelătoare,
Amăgesc pe cei mai mulți.
Pentru lucruri trecătoare
Pierd pe cele viitoare
Chiar și cei mai culți.

Pentru blidul cel de linte
Își vând alții veșnicia.
Cu gânduri stricate-n minte,
Pierd respectul de părinte,
Pierd din casă armonia.

Poftele-s dorinți stricate
Ce-alterează sensul vieții.
Și pe căi întunecate,
Duc la patimi și păcate,
Robind anii tinereții.

Când te face altul rob
Îți va suferi ființa.
Dar când singur te faci rob,
Vei suferi ca un neghiob
Ce-l apasă conștiința.

Poftele-s promițătoare
Pentru clipă și moment,
Dar nespus de-amăgitoare
Pentru vremea viitoare
Când te duc spre faliment.

Și când ai ajuns falit,
Deznădejdea te cuprinde,
Că Satan e ipocrit,
Râde când te-a amăgit
Și durerea ți-o extinde.

Poftele-ocolesc gândirea
Și judecata sănătoasă.
Ele satisfac doar firea,
Pun în pericol mântuirea
Și conștiința ți-o apasă.

Cu conștiința apăsată,
Pierzi și bucuria.
Haina ta va fi pătată,
Nici vederea nu-i curată
Și-ai pierdut în duh tăria.

Poftele-aparțin de lume
Nu de Cel ce te-a-nfiat.
Au un scop precis și-anume
Să-ți păteze bunul nume
Ca să fii un om ratat.

Fugi de părtășia lumii
Și de cei neînfrânați
Ce i-au amăgit pe unii
Și-apoi li s-au stins tăciunii
Și nu-i mai vezi printre frați.

Când la cârma vieții tale,
Ai și-o bună înfrânare,
N-ai să rătăcești pe cale
În escalele banale
Și ispitele bizare.

Vei avea o propășire,
Vei putea merge în sus,
Biruind tot ce-i din fire,
Rămânând în mântuire
Și-n părtășie cu Isus.
Amin.
(Luni, 17 martie 2025)