Prin Tine înțeleg nemărginirea.
La Tine, Doamne, tot e cu putinţă...
Când m-ai atins, m-a fulgerat Iubirea
Ce mi-a pătruns întreaga mea ființă.

Tu poți să dăruieşti eliberare
Şi să alungi din noi duhuri străine.
În Universul fără de hotare,
Nu-i dumnezeu mai mare decât Tine!

Tu nu rămâi nepăsător vreodată
Când cel smerit înalță rugăciunea...
Din Cer priveşti la noi, o, Sfinte Tată
Şi dacă vrei, Tu poţi să faci minunea.

Nu-i munte prea înalt ca să nu cadă,
Până şi morţii iasă din morminte,
Cei muţi vorbesc şi orbii pot să vadă,
Când Tu rosteşti doar un Cuvânt, Părinte.

Şi dacă-n Tine tot e cu putinţă,
Noi vrem să fim în Mâna Ta străjerii
Ce Te urmează-n toate cu credinţă,
Şi nu vom mai fi robi supuși tăcerii.

De-acum vom fi în lume mărturie,
Vestind un Dumnezeu nespus de mare,
Vom spune tuturor cu bucurie
Cum Te-ai atins de noi la grea-ncercare.

Oricât ar fi de greu, privim-nainte
Şi nu ne temem când necazul vine,
Căci am gustat din Dragostea-Ți fierbinte,
Ce prin necazuri neclintiţi ne ţine!