Mi-a bătut la ușă câmpul

Mi-a bătut la ușă câmpul,
Încălțat și plin cu flori.
A trecut să mă salute,
Adiindu-se cu vântul,
Ce-l sălta de subțiori.

Mi-a bătut la ușă câmpul
Zgribulit, cu flori cu tot...
Ar fi stat mai mult la mine,
Însă frigul de afară
Îmbrăcat în alb omăt,
L-a făcut să se-nfioare,
Să se-n-dese-n bascheți, tot...

Nu și-a luat fular, nici haină;
Nici n-avea ceva... de iarnă...
Numai flori și garofițe
Pentru-a le-mpleti-n cosițe.

A venit la mine câmpul
Să-mi aducă flori de vară,
Adiindu-se cu vântul,
Chiar de iarnă, este-afară.

Am rămas în ușă... mută
De surpriza pastelată,
Și i-am zis, de vrea să intre,
Să se-ntindă-n casa toată.

Dar m-a refuzat... firește
Pentru că nu este vară:
Iarna, câmpul nu-nflorește
Flori de gheață, ea presară!

Ana Mihăiță (18.01. 2021)